De ce a disparut PDL de pe scena politica

Cîteva texte scrise de-a lungul timpului:

Din nefericire, PDL însuşi pare convins că singurele măsuri bune (şi în sens moral, nu numai “tehnocrat”) pe care le-a luat de cînd e la guvernare nu sînt decît un rău necesar, impus de circumstanţe. PDL nu crede în propriile măsuri, în propria guvernare. Şi ăsta e motivul pentru care e la 15%.

Faptele nu sînt suficiente. Mai e nevoie şi de vorbe. Însă pentru vorbe, chiar mai mult decît pentru fapte, e nevoie de credinţă. În Statele Unite, Scott Walker, guvernatorul Wisconsin-ului, doar fiindcă încearcă, devine un simbol al mişcării Tea Party şi al renaşterii dreptei, în timp ce în România, guvernul Boc, deşi reuşeşte, nu rămîne decît un simbol al declinului PDL. De ce? Fiindcă Scott Walker crede în ceea ce face, şi o şi spune, în timp ce Emil Boc, împreună cu PDL-ul, sînt înspăimîntaţi şi oripilaţi de ceea ce au făcut. Şi, orice ar spune, nu reuşesc să ascundă asta.

E oare de mirare, apropo de articolul lui Sebastian Lăzăroiu despre BNR, că la noi singurul discurs etic, de dreapta, îl găseşti la Mugur Isărescu?

(Un citat din moţiune – 16 martie 2011)

Din păcate, niciun reformist din PDL nu s-a adresat electoratului potenţial al dreptei şi nu s-a transformat în purtătorul de cuvânt al acestui electorat. Toţi au preferat să se adreseze nucleului dur al PDL, să joace pe mize mici, să se piardă în atacuri şi intrigi de partid, să se adreseze celor care sunt dependenţi într-un fel sau altul de actualii lideri ai partidului. Şi, să fim serioşi, nu-i interesează pe trei milioane de contribuabili din sistemul privat cum se desfăşoară alegerile în interiorul partidului şi nici pe ţărani care sunt criteriile după care se promovează în PDL. Dacă reformiştii ar fi criticat PDL din punctul de vedere al guvernării, şi nu al bucătăriei de partid, dacă s-ar fi făcut purtătorii de cuvânt ai clasei de mijloc, şi nu ai nemulţumiţilor din partid, astăzi guvernarea şi PDL ar fi arătat altfel şi, cine ştie, poate că partidul avea un prezidenţiabil cu şanse în 2014. Ca să nu mai vorbim că anticorupţia, luată separat, nu mai e o temă. De fapt, nu a fost niciodată.

(…)

Ceea ce uită reformiştii din PDL e că, dincolo de managementul resurselor umane din partid, trei milioane de contribuabili din sistemul privat, cu tot cu familii, câteva sute de mii de bugetari care muncesc pe bune şi pe bani puţini, câteva milioane de pensionari care au muncit o viaţă pentru o pensie de 10 de ori mai mică decât a unui magistrat, funcţionar sau parlamentar asistă neputincioşi cum câteva zeci de mii de beneficiari ai sistemului se ceartă şi se bat cu pumnul în piept pe banii lor. Exact ca într-o imagine demnă de National Geographic, în care o leoaică priveşte neputincioasă cum hienele îşi împart vânatul ei. Fiindcă asta se întâmplă în ţara asta: după 10-12 ore de muncă, milioane de oameni se transformă în fiecare seară în telespectatorii hienelor care îşi împart banii lor şi care mai au şi tupeul să ceară mai mult.

(Ponta şi Antonescu, Tea Party şi 2014 – 4 ianuarie 2011)

Problema e că “greii” PDL nu înţeleg guvernarea şi deciziile ultimilor 4 ani. Oltean şi Frunzăverde chiar nu înţeleg ce se întîmplă. E ca şi cum i-ai cere lui Dorel să stea acasă şi să citească Sabato în loc să se ducă la ştrand sau la un bairam cu manele. Nu va înţelege în vecii vecilor o astfel de alegere. Sau tu ai rămâne acasă să citeşti Sabato în loc să te duci la ştrand sau la un bairam cu manele. Va crede că ai făcut-o din interese ascunse, că ai fost ameninţat, că ai avut o “combinaţie”, că a fost “o vrăjeală”. Sau că, pur şi simplu, eşti cu capul. Asta e problema lui Băsescu şi a PDL: la vîrf, PDL e condus de tractoriştii Mafiei. Atenţie, nu de Adelu şi nici măcar de Tetelu, ci de tractoriştii Mafiei.

(Guvernul Boc – 2 februarie 2012)

Dar în momentul în care prim ministrul şi partidul de guvernare reacţionează ca şi cum în stradă ar fi fost 1 milion de oameni, nici nu mai contează că au fost 15 000. Efectul creează cauza, mai nou. De mîine nu se va mai îndoi nimeni că în stradă am avut 1 milion de oameni.

PDL nu mai are şanse la dependenţii de stat. Trebuie să-şi repete zilnic asta şi s-o accepte. Socialofilii doar n-or fi fraieri să-i voteze pe cei care numai că nu le-au mai dat dar le-au şi luat. Doar n-or fi fraieri să aleagă copia cînd au la dispoziţie originalul, adică USL. Singura şansă a PDL e să-şi susţină măsurile luate în aceşti ani, să le argumenteze, să-şi ceară scuze pentru imensa greşeală de a creşte TVA-ul şi de a nu restructura sistemul public. PDL ar trebui să rămînă unicul bastion în calea populismului şi stîngismului. PDL nu trebuie să trădeze contribuabilii de frica lui Năstase, Felix, Iliescu, Fenechiu sau Bebe Ivanovici, a mafiilor aferente şi a detaşamentelor de urlători şi aruncători de cărămizi şi molotoave.

Dacă autorităţile cedează în faţa violenţei unei ultra-minorităţi atunci înseamnă că asta e soluţia politică la orice: violenţa în stradă. E suficient să iasă 600 de oameni în Piaţa Universităţii ca să ne întoarcem la socialism.

(1 milion de manifestanți – 23 ianuarie 2012)

Apropo de Şcoala de vară a tineretului PDL: marea miză a lui 2012 pentru toţi liderii PDL e recăpătarea încrederii pentru militanţii şi simpatizanţii PDL.

Asta e treaba liderilor: să le asigure militanţilor muniţie, argumente pentru 2012. Dacă militanţii şi simpatizanţii PDL nu vor avea ce spune în favoarea PDL în 2012, dacă le va fi ruşine să susţină PDL-ul, să convingă oamenii din jurul lor (aşa numita spirală a tăcerii), USL va cîştiga.

Deocamdată, din cauza televiziunilor, a confuziei PDL de dinainte de mai 2011 şi a neînţelegerii propriiilor măsuri luate ca partid de guvernămînt, militanţii şi simpatizanţii PDL sînt în defensivă, merg pe vîrfuri.

Opoziţia valori-structuri e una falsă. Structurile sînt formate din oameni care au nevoie de motivaţie pentru a duce lupta politică. Militanţii şi simpatizanţii nu doar merg la vot, lipesc afişe sau se ocupă de alte chestiuni administrative ci şi conving rude, prieteni şi cunoscuţi să meargă la vot şi să voteze într-un anumit fel – de fapt, aşa se şi cîştigă alegerile. Pentru lipit afişe şi dat găleţi e nevoie într-adevăr de bani însă pentru ca militanţii şi simpatizanţii să se transforme într-o forţă activă şi ofensivă e nevoie de valori, de credinţe, de argumente. Nu te poţi duce la rudele tale, la prietenii şi cunoscuţii tăi cu o zi înainte de alegeri: votaţi partidul meu că dau o bere sau vă dau 50 de lei sau trei pachete de ţigări. Ca să convingi trebuie să fii tu convins, ca să-i faci pe alţii să creadă trebuie ca tu să crezi.

(Miza liderilor PDL – 3 septembrie 2011)

Probabil, doar la tăierile de anul trecut, cele cu 25%,  au mai fost atât de înfricoşaţi şi disperaţi pedeliştii. După anunţarea rezultatelor de la bacalaureat, PDL e în plină depresie. Se zvoneşte în târg că pedeliştii sunt mai deprimaţi chiar decât copiii care au picat bacul. Şi asta fiindcă inteligenţele partidului au decis să gândească şi să facă calcule electorale. Cred că nu mai e nevoie să adaug că inteligenţele PDL gândesc de la foarte prost în jos. O ştie toată lumea, e un fapt de notorietate şi o evidenţă incontestabilă. Dacă s-ar da un bacalaureat politic în PDL, nu cred că ar lua note de trecere mai mult de 3-4% dintre pedelişti.

M-am gândit să facem o listă cu cei care ar trebui să-l susţină deschis pe Funeriu (sau, de ce nu, să se poziţioneze împotriva reformei şi să-i ceară demisia), o listă cu cei care ar trebui să iasă în presă şi să vorbească despre situaţia din educaţie (preşedinte PDL, prim vicepreşedinţi PDL, vicepreşedinţi PDL). S-a tot vorbit de reformiştii PDL. Acum e momentul să iasă în faţă. Deocamdată, în tot partidul, singurul om care merită şi care contează e Daniel Funeriu. I se alătură cineva?

(Tăcere totală în PDL – 5 iulie 2011)

Nu poţi trata preşedintele partidului şi prim ministrul, indiferent cîte păcate ar avea, ca pe prostul clasei. Şi asta, în condiţiile în care aşa cum e el, mic şi ridicol, e unul dintre puţinii pedelişti care au arătat curaj într-o perioadă în care s-au luat cele mai drastice măsuri de austeritate, el a luat toate roşiile şi ouăle stricate în faţă, în capul lui s-au spart toate oalele, el a fost sacul de box al bugetarilor, magistraţilor, funcţionarilor, televiziunilor, opoziţiei şi chiar al pedeliştilor. Cei mai mulţi dintre liderii PDL, în frunte cu Binele, Frumosul şi Adevărul, dar şi cu Blaga, Oltean, Berceanu, Videanu, Frunzăverde, TRU sau Boureanu s-au menajat.

(Binele, Frumosul și Adevărul – 9 martie 2011)

Greii PDL au o singură idee politică şi electorală, cît se poate de fixă: populismul economic. La rîndul lor, reformiştii au o singură idee, care cu greu poate fi numită politică, la fel de fixă: regulile de integritate. În acest timp, cel mai vocal susţinător al Codului Muncii promovat de Guvernul Boc e Dinu Patriciu. Cele două tabere din PDL, foarte vocale cînd e vorba de luptele interne din partid, au tăcut mîlc cînd era vorba de lupta guvernului pentru legea educaţiei, legea pensiilor, legea salarizării sau măsurile de austeritate.

Una peste alta, nu ştim care e părerea parlamentarilor şi liderilor din teritoriu ai PDL despre măsurile de austeritate, reformele economice, reforma statului şi despre viitorul României. Şi n-o ştim fiindcă nimeni nu i-a întrebat şi nu i-a pus să ia o decizie din punctul ăsta de vedere. Astăzi,  discuţiile sînt altele şi situaţia în PDL se prezintă cam aşa: două tabere irelevante duc un război inutil într-un partid mort.

(PDL, Dinu Patriciu și reformiștii – 5 martie 2011)

Un premier independent ar însemna finalul PDL-ului ca partid. Prin schimbarea lui Boc s-ar recunoaşte eşecul guvernării PDL. Astfel, după ce guvernul Boc a dus greul reformelor şi al crizei, roadele vor fi culese de noul guvern şi, mai ales, de noul premier. Astfel, o eventuală schimbare economică în bine ar fi percepută nu ca rezultatul reformelor şi măsurilor de austeritate ale guvernului Boc ci ca efect al schimbării acestui guvern. Înlocuirea lui Boc cu un premier independent ar dărîma electoral PDL-ul, pentru totdeauna, fiindcă, prin această schimbare, îi convingi chiar şi pe cei care înţelegeau adevăratele cauze ale situaţiei economice că principalul vinovat este PDL.

(Premier independent – 15 februarie 2011)

Emil Constantinescu şi CDR nu au fost învinşi de structuri şi nici nu au pierdut sprijinul popular din cauza reformelor dure pe care le-ar fi făcut sau a atitudinii pro-occidentale în problema Serbiei. S-au învins singuri. Începînd cu 1999 sau chiar cu 1998 principalele preocupări ale cederiştilor erau justificările, scuzele şi formularea unei strategii de ieşire. Oameni slabi, dominaţi la nivel de discurs şi nu numai de adversarii lor (din media, din administraţie şi din partidele de opoziţie), au cedat şi au pierdut războiul pe barba (ca să nu zic ciocul) lor, chiar înainte de a începe. Rezultatul? O reformă cu jumătăţi de măsură (la care Victor Ciorbea, acest Boc avant la lettre, era specialist), ruperea CDR, atomizarea dreptei, retragerea lui Emil Constantinescu, Iliescu şi Vadim în turul 2, Năstase prim ministru şi tot ce a urmat după. Şi-au trădat propriul electorat, neducînd reformele pînă la capăt şi şi-au lăsat de izbelişte susţinătorii chiar în anul alegerilor.

Şi să vă mai spun ceva, un secret pe surse: PDL a pierdut alegerile din 2012. Cel puţin aşa susţin pedeliştii sau cei din jurul lor. Şi tind să-i cred: dacă vrei cu adevărat ceva, fii sigur că dorinţa ţi se va îndeplini. Vorbesc astăzi pedeliştii de 15% în 2012? Ei bine, atunci 15% vor avea.

Dai bani, măreşti pensii şi salarii, dai ajutoare sociale şi pomeni electorale? Vei cîştiga. Scazi pensii şi salarii, nu dai pomeni electorale? Vei pierde, ba chiar mai mult, ai şanse să dispari ca partid. Aşa gîndesc toţi politicienii români, inclusiv cei din PDL. Lipsiţi de imaginaţie şi viziune, lipsiţi de credinţe şi coaie (poate nu sună bine împreună dar credinţă fără coaie nu se poate – vezi apostolii), tributari gîndirii politice de tip “Me Tarzan, you Jane, may I enlarge your pension?”, incapabili să ia decizii cu adevărat politice (pomana electorală nu e considerată decizie politică decît în România), politicienii români nu pot concepe că poţi funcţiona politic şi altfel decît cumpărînd voturi (direct sau, mai grav, prin pomeni electorale).

Se vorbeşte foarte mult despre proasta comunicare a guvernului şi a PDL-ului. Însă cum poţi fi credibil atuncî cînd susţii o decizie în care nici tu nu crezi? Şi asta e cea mai mare problemă a PDL-ului, nu că nu ştie să comunice, ci că nu crede în propriile decizii politice. La PDL se vorbeşte acum numai despre strategii de ieşire, despre delimitări, despre justificări şi răspunsuri la posibile acuzaţii. Nu poţi lua o decizie, nu poţi construi ceva, nu poţi stabili ceva pînă nu ai trecut în revistă toate posibilele acuzaţii pe care ţi le-ar putea aduce Mircea Badea sau Adrian Ursu şi pînă nu ai eliminat din respectiva măsură sau construcţie acele elemente pe care le-ar ataca Realitatea TV sau Antena 3. Astfel, castrăm taurul ca să dea bine în presă şi după aia ne mirăm că a trecut anul şi nu ne-a fătat vaca niciun viţel.

PDL nu va pierde alegerile din cauza măsurilor de austeritate ci din cauza jumătăţilor de măsură, fricii de reforme şi a faptului că a pierdut deja războiul la nivel de discurs cu presa şi opoziţia. Fiindcă, repet, poate că presa mogulilor nu a reuşit să convingă prea mulţi români însă a reuşit să-i convingă pe cei din PDL, din jurul PDL-ului şi al lui Băsescu.

Poziţionarea la marginea şi împotriva partidului, soft, îmi-cer-scuze-că-sînt-pedelist, nu mi se pare cea mai fericită strategie pentru posibilii lideri-alternativă pentru PDL. Aş vrea să văd şi eu un politician pedelist din noul val care în loc să le facă cu ochiul lui Gâdea şi Tatulici se adresează în primul rînd membrilor şi simpatizanţilor PDL şi ai dreptei. Care se poziţionează în prima linie, acolo unde pericolul e cel mai mare, care are curajul să-şi susţină ideile, chiar şi cu riscul ca în primă fază să primească roşii şi ouă în freză, şi care e capabil să dea un mesaj ofensiv, de încredere, tocmai celor care au cea mai mare nevoie: simpatizanţii dreptei. Scuzele, justificările, rolul poliţistului bun, frica de cuvinte, “vrem să se schimbe dar să nu se modifice”, “PDL e răul absolut, eu sînt băiatul bun care se delimitează echidistant şi e cu toţi şi cu niciunul, vine de nicăieri şi se îndreaptă niciunde” nu reprezintă cea mai bună soluţie pentru un politician care chiar vrea să se impună în partid şi pe scena dreptei. Membrii şi simpatizanţii PDL şi ai dreptei au nevoie de un mesaj ofensiv, care să le dea încredere, nu de băieţi buni care să se scuze din cinci în cinci minute (or, atît actualii lideri ai PDL cît şi posibilele alternative la ei, nu au arătat capacitatea de a da acest mesaj de încredere).

(Eu? Eu nu sînt. Eu sînt cel ce nu este. Scuze. Îmi pare rău. Iartă-mă… 7 iulie 2010)

Facebook Comments
Publicat
Din categoria Editorial

De Bleen

Mirel-Valentin Axinte (Bleen) scrie despre politică începînd cu august 2008, cînd a deschis blogul bleen.ro. Pînă în iulie 2014 a fost fondator, redactor șef și autor la Blogary. Din iulie 2014 s-a retras.

52 de comentarii

  1. Deci, extrem de interesant mi se pare că, deşi de cînd a fost anunţat Ponta premier mă simt cu vreo zece ani cel puţin mai tînără, iar de azi noapte, de cînd am citit programul lor de guvernare, m-am întors brusc în anii de liceu, la orele de cunoştinţe social – politice şi economie politică, nu mă simt bine deloc. 

    1.  @Florina Cica e epidemie… http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/fapt-divers/sindromul-benjamin-button-in-loc-sa-imbatraneasca-doi-frati-din-marea-britanie-intineresc-pe-zi-ce-trece-262536.html

    2. Partea cea mai bună este că Dan Voiculescu învârte doar fondurile Securităţii, ca director la Dunărea, nu instalează guverne. Dă-mi şi mie raportorul, că pe-al meu l-am uitat în bancă.

    1. Deci exitrem de interesant. Dacă simularea se confirmă la alegeri, o alianță PDL-PNL e imposibilă după alegeri (nu vor avea majoritatea). Cu alte cuvinte, Blaga, Videanu, Cezar Preda, Frunzăverde și MIhaela Popa au cam belit-o, că asta era principalul lor argument: refacem ADA. Numai că vor trebui să-i convingă pe peneliști s-o refacă în opoziție. Și nu prea cred să aibă succes.

      1.  @Bleen Extrem de interesant si de obsolete… Modelarea e facuta pe situatia dinainte de cel mai cinstit guvern al Romaniei. O astept pe urmatoarea, desi nu cred ca va arata mai bine. In orice caz, mai sunt niste doamne grase care inca n-au intrat pe scena la Romanii au talent…

  2. Lucrurile sînt simple. Liderii PDL ies să apere și susțină măsurile de reformă și măsurile de dreapta, mătură pe jos cu Ponta, USL și guvernul lui și totul e ok, s-a rezolvat. 
     
    M-am uitat pe programul de guvernare al lui Ponta și, dincolo de barbologie (e greu de citit – 99% din program nu spune nimic, e ca lucrarea unui elev care n-a învățat nimic și bagă din top generalități și clișee, ca să dea impresia că a învățat și care speră că profesorul, îngrozit de asemenea cantitate, nu va avea cheful și răbdarea să citească) conține niște idei și măsuri nașpa, vorba lui Pleșu.

    1.  @Bleen Si pentru audierea ministrilor propusi ar tebui sa se pregateasca cu intrebari precise/pertinente si incisive pe domeniul respectiv + sa le ceara explicatii referitoare la conflictele de interese semnalate in presa. (bineinteles ar trebui mai intai sa fie prezenti toti in par si in final sa voteze contra intrucat s-ar putea sa mai aiba majoritate in unele comisii).  

  3. Mi se pare mie sau toată lumea cântă prohodul dreptei aici? Oameni buni, vă rog io, nu ne lăsați baltă, că ajungem toți la balamuc 🙂 PDL nu e un partid cu mult mai frecventabil decât grozăvia de USL, dar, cel puțin momentan, e singura opțiune posibilă. Ce dracu?! Vreți să ajungem să votăm PPDD? Cred că misiunea voastră/noastră de „gherilă”  ar trebui să fie aceea de a-i împinge de la spate pe pututroșii și loazele astea pedeliste. Să înceapă barem să facă opoziție mai cu spor. Măcar până avem o garanție că se mobilizează vreun alt Mesia, MRU sau Neamțu … 

    1.  @StefanTrifan
       Nu de Mesia ducem lipsa, ci de oameni. Pana si Mesia a avut nevoie de apostoli, unde-s apostolii dreptei? Nu in PDL, clar. Nu se canta prohodul dreptei, marea greseala ar fi sa se apere PDL-ul de parca ar fi dreapta. Abia atunci s-ar canta prohodul pentru ca daca s-ar prabusi PDL, s-ar prabusi si dreapta. Slava Domnului, chiar nu este cazul. Dreapta nu a fost reprezentata, asa ca va supravietui si acestui eventual dezastru. Daca PDL nu isi revine, dreapta merge mai departe.

      1.  @Imperialistu  
        Și cine va fi purtătorul de stindard al dreptei dacă nu își revine PDL? Noua Republică? PNG? UDMR? Să știu și io măcar cu cine votez .. 🙂 

        1.  @StefanTrifan  @Imperialistu NR e o sectă tristă, amestec de Davidieni și șarlatanie, PNG își schimbă antrenorii prea des, UDMR are probleme cu genurile. PPDD e cea mai bună soluție în 2012.

        2.  @StefanTrifan:
          La Alcoolicii Anonimi primul pas spre rezolvarea problemei este recunoasterea ei. Ma numesc John Johnathan si sunt alcoolic. Ei, problema noastra e ca nu avem dreapta. Ma numesc Ion Popescu si nu pot vota dreapta. Ata ete. Ii votam pe socialistii cei mai putin distrugatori. Dintre tampiti, pe aia mai putin tampiti. Ce altceva poti face?

        3.  @Bleen  @StefanTrifan
           Da, NR nu este o alternativa. Nici vorba de asa ceva. Confuzi, multi stangisti de-a dreptul, revolutionari fara revolutie. Ar vrea multe, dar unele-s tampenii, iar altele nu se fac peste noapte.Despre PPDD nu comentez. 😀 Am un amic care tot spune ca voteaza PPDD de-al dracu’. :))

  4. Stati linistiti: pe 30 iunie va fi sfarsitul lumii asa ca macar o sa avem satisfactia ca guvernul ponta ne – a omorat pe toti (ar fi bine ca Base sa-si dea demisia pana atunci ca sa nu fie asociat cu… sau sa-si dea demisia pe 29 ca sa vada si bizonii ce se-ntampla fara Base).
    P.S. Pe lumea cealalata sunt alegeri?  

  5. Știați că Vorbește marea a lui Cătălin Crișan e o hoție, un plagiat absolut șocant după Sarah Brightman & Antonio Banderas – Phantom of the Opera? Sînt șocant, siderat, trist, nu reușesc să-mi revin! Sistemul meu de valori s-a prăbușit, ascult și plîng, ascult și plîng. 
     
    Deci ascultați și cruciți-vă! Să asculte și Andrei Marga!
     

    1. Bleen, daca iti vine sa crezi, niste hippioti  furaciosi „au ciordit”  😀  un refren de la o melodie Phoenix . nu-mi amintesc nici numele melodiei (n-am fost fan niciodata Phoenix) si nici formatia 🙁 . intr-o zi ascultam radioul si imi suna al dracu de cunoscut refrenul, apoi sotul meu si cu mine am zis in acelasi timp: Phoenix! mamaaaa….pana si astia plagiau.

  6. eu unul am inteles intr-un prea tarziu ca dreapta se potriveste cu romania precum o doamna in etate cu mitraliera. voi cand o sa intelegeti ca suntem prea putini si exagerat de orgoliosi?

  7. Politicieni de stînga, strict conjunctural de dreapta. 
     
    De o săptămînă, de cînd le-a căzut guvernul, cu extrem de rare excepţii, tac. Şi aşteaptă de la unul singur să le dea, să le spună, să-i traverseze strada şi guvernarea uselistă, dacă mai poate. Să le dea partid, curaj, lider, idei. Să le spună ce-au de făcut, cum au de făcut, încotro trebuie făcut, ce-i de declarat, de unde şi cu ce viteză bate vîntul. Mură-n gură. Propria iniţiativă e aproape nulă. Nu se aude un „eu” răspicat, un „noi” colectiv, oricît de puţine ar mai fi vocile şi oricît de vulnerabil ar fi grupul. Sînt aproape fără glas. Doar ochi şi urechi îndreptate într-o singură direcţie, de unde ar putea să le vină salvarea. Fără omul asistenţial Băsescu nu-s capabili să se descurce. Ce politică de dreapta pot face aceşti oameni, cînd ei înşişi aşteaptă totul în politică de la unul singur? 

    1.  @Florina Ha ha! Nu mai spune adevăruri demobilizatoare! Zi-le că sînt frumoși, deștepți, curați și vor lua 37% în toamnă.

      1. Dar măcar că au devenit mai lucizi aţi putea să recunoaşteţi. Nu ştiu ce să spună, nu spun. Nu mai vorbeşte gura fără ei. Fac şi ei ce ştiu în vremuri de restrişte.

    2.  @Florina Eu înțeleg așa: dacă nu vine un cineva care să aibă un vis de care să țină cu dinții (da, de genul ”I have a dream”), un cineva încăpățânat care are el o viziune, și care chiar să vrea să o urmeze… deci dacă astea nu, ajungem la vorba cu purceaua. 

    3.  @Florina Păi aici e o dovadă de democraţie şi reprezentativitate. Politicienii reprezintă voinţa electoratului, dacă cel de dreapta e cvasi-inexistent, ce să facă şi ei? Că nu-i mai votează oamenii muncii şi ai asistenţei sociale de la oraşe şi sate.
       

      1.  @Nea 
         
        Nu. Aici e paradoxul. Există electorat de dreapta, energic, cu iniţiativă, muncitor, cu toate datele de identificare ale dreptei. Doar că nu prea ştie că e de dreapta şi nici nu ştie unde e dreapta, că s-ar putea îndrepta chiar şi numai instinctiv către cei pe care i-ar simţi că-l reprezintă. Iar dacă aceştia ar mai şi explica simplu, pe înţeles, ferm şi permanent, i-ar fi şi mai uşor să se orienteze. Şi există politicieni aşa zişi de dreapta, despre care mai mult decît în comentariul anterior nu am ce spune. 

        1. Deocamdată, nu am ce spune în plus. 
           
          O notă de apreciere pentru una dintre excepţii, Monica Macovei, care ieri a declarat la RTV. „Dan Voiculescu este o cianură a economiei şi politicii româneşti.” şi care zilnic are luări de poziţie vizavi de noua putere. 
           

        2.  @Florina  @Nea Nu cred că în România electoratul autentic de dreapta trece de 10%. Restul de 90% votează după alte criterii: simpatii personale, ură, stomac (li se dă sau nu ceva?), nostalgie după trecut. Iar asta se întâmplă din cauza nivelului foarte redus de înțelegere a adevăratelor probleme cu care se confruntă societatea românească. Cred că suntem unul dintre popoarele cele mai analfabete dpdv politic și economic (să „mulțumim” în primul rând presei pentru populism și dezinformare). Mă sperii când văd în jurul meu cât de prost înțeleasă e criza prin care trecem. Cunosc mici oameni de afaceri, antreprenori, oameni simpatici dar cu niște idei arhaice de stânga de-ți vine să te iei cu măinile de cap. 
           
          Problema numărul unu este că nu avem un partid care să creadă cu adevărat în necesitatea reformării societății românești și să explice acest lucru oamenilor. Problema numărul doi este că un asemenea partid nu ar fi înțeles de prea mulți.

        3.  @Beavix  @Florina  @Nea Corect, confirm… N-ai cu cine. Poti sa le desenezi, sa le faci demonstratii empirice, stiintifice, ce vrei tu – dau aparent aprobator din cap si la sfarsit o baga pe aia cu „da mai, da’ Udrea?!” 

        4.  @Florina
          Da, Monica Macovei este o nuca tare. Nu este ceea ce s-ar numi dreapta adevarata (micile obsesii cu homosexualii, de ex., nu prea o ajuta aici 🙂 ), dar este o femeie onesta si puternica ce nu isi pierde busola. Este peste multi din viata politica din Romania, nu doar peste cei din PDL.   

  8. Cinicule. Nu cred că se va ajunge la asta:
     
    PDL [pedele], (a nu se confunda cu PLD) (a nu se confunda cu PD) (a nu se confunda cu PANDELE Florentin) partid politic de la începutul secolului XXI. Dat dispărut din primăvara anului 2012. Pentru detalii privind activitatea PDL înainte de dispariţia, vezi BĂSESCU TRAIAN.
     
    Subiecte asemănătoare: DISPARIŢIA PDL, CĂUTAREA PDL, ANUNŢURI LA MICA PUBLICITATE CU PRIVIRE LA DISPARIŢIA PDL, PREŞEDINTELE DIACONESCU ANUNŢĂ „PDL ESTE CU ELODIA”.
     
    (Dicţionarul Scenei Politice din România, 1989-2039)
     
    Pe de altă parte, începe să-mi devină evident că liderii acestui partid nu prea înţeleg de ce sunt votaţi. Şi cine îi votează. Sau cel puţin asta înţeleg că vrei să spui mai sus.

  9. Pe asta ne facem ca nu-l vedem, ne demoralizeaza… Baga-l pe ala din viitor cu „De ce a aparut marele partid de dreapta pe scena politica”

        1. @Bleen, bine, mare în 2016. Acum zi-l pe ăllalt, „CUM a apărut un partid bine structurat de dreapta”.

    1.  @cristihan
       Banuiesc ca imediat ce vor fi disparut inlocuitorii de proasta calitate, dreptacii de salon (autointitulati intelectuali) si marii lideri de partid care nu spun niciodata nimic. 🙂

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *