Ca să avem ce alege
Observăm, iarăşi, că rezistenţa la schimbare este enormă. Aparent, încercarea moarte n-are, moare numai cine încearcă. Interesant. Observăm, totodată, că, în gîndirea de dreapta, schimbarea este considerată o lege a firii. Trebuie să urmarească, însă, păstrarea liberţătii cetăţenilor, nu subjugarea lor de către stat. E o schimbare inteligentă, prudentă, fermă. În sensul evoluţiei societătii, nu al revoluţiei care neagă natura umană şi încearcă să o reinventeze, inclusiv prin teroare şi crimă, dacă subiecţii nu cedează. Mai observăm şi că, în lumea reală, nu în cea imaginară, un sistem nu se schimbă din interior. Cei care încearcă sa o facă sînt fie asimilaţi, fie eliminaţi, ca nişte corpi străini, profund nocivi.
În lumea reală, un sistem se schimbă cu alt sistem. Politic, asta înseamnă alte valori. De-aia avem alegeri. Nu ca să votam acelaşi lucru, sub altă pălărie. Valorile acelea nu există aşa, în neant. Există prin oamenii care cred în ele. Iar unii dintre ei cîştigă alegerile, de pildă. Personal, vreau să votez cu politicieni de dreapta capabili să cîştige şi să schimbe, în bine, soarta ţării. Deocamdată, nu îi ştiu. I-aş şti, daca mi-ar demonstra că împartăşim aceleaşi valori. Printr-un program politic. Limpede, concis, la obiect. De la asta ar trebui să pornim. Din păcate, constat absenţa ofertei.
După unii, absenţa asta înseamnă dibacie, realism, know-how. Publicul nu e pregătit, reflexele de stînga sînt adînc înrădăcinate, presa e ostilă, cărţile nu trebuie etalate prematur, bla, bla. Între timp, se pregăteşte reformarea, regruparea, relansarea dreptei. Minunat. Dar greşit, cred eu. Dreapta trebuie, mai întîi, creată. Nu avem nici un partid cu un program clar de dreapta, capabil să cîştige, în mod clar, un mandat popular de dreapta. Poate că publicul nu e pregătit, dar cum vreţi să-l pregătiţi? Spunînd una în alegeri şi facînd alta la putere? Semnalizînd stînga, dar cîrmind la dreapta, şi invers? De cîte eşecuri e nevoie pîna e clar că nu merge aşa?
Ca atare, în lipsa ofertei, am zis sa vin cu cererea. E cererea mea. Dar sînt convins că nu e doar a mea. Politica de dreapta înseamnă înlocuirea statului asistenţial cu statul minimal. Magnific! Da’ ce-i aia?.. Minimal, de acord, dar cît de minimal? Şi cît de maximal poate fi minimalul, la o adică? Bun. Cererea mea prezintă un program electoral limpede, concis, la obiect. În numai cinci puncte. Pe care vă propun sa îl dezbatem, din perspectivă de dreapta, presupunînd ca sînt şi politicieni interesaţi de ce cred cetăţenii. Mai întîi, însă, cer o favoare.
Încetaţi cu centrul. Vă rog mult. GATA. Politica de centru e “a treia cale”. Chipurile, nici socialism, nici capitalism. De fapt, aşa cum explică, devastator, Ludwig Von Mises, a treia cale înseamnă “socialism în rate”. Asocierea dreptei cu centrul e asocierea cu socialismul în rate, făcut treptat, pas cu pas. O mişcare de “centru-dreapta” – şi remarcaţi că întîi e pus centrul şi apoi dreapta – înseamnă că dreapta vrea socialism. O aberatie. Dacă asta doriţi, nu mai amăgiţi electoratul: fiţi oneşti şi intraţi în partidul socialist.
Daca vi se pare că socialismul are şi parti bune, nu încercaţi să faceţi dreapta mai de stînga, ci intraţi în partidul socialist şi reformaţi-l din interior, făceţi-l mai de dreapta. Mult succes. Daca vă e teamă că socialismul nu poate fi învins, că alegerile nu pot fi cîştigate cu o platformă de dreapta, grăbiţi-vă să mergeţi la partidul socialist, să mai prindeţi un loc eligibil. Cinstit e să lăsaţi politica de dreapta pe seama celor care cred în ea. Fiindcă o înţeleg. De pildă, înţeleg că e politica bunului simţ, nu a păcălelilor, ceea ce o face extrem de atrăgătoare pentru publicul larg, cînd are cine să i-o explice. Dacă nu credeţi că publicul larg are bun simţ, ci doar instincte primare, atunci e obligatoriu să mergeţi la partidul socialist. Acestea fiind zise, vă propun un program electoral în numai cinci puncte, clar de dreapta, şi vă invit la dezbaterea lui. Iată-l:
– Privatizarea învăţămîntului.
– Privatizarea medicinei.
– Privatizarea pensiilor.
– Limitarea permanentă a fiscalităţii la maximum 15% din Produsul Intern Brut.
– Scoaterea înafara legii a deficitului bugetar.
Cu afecţiune, respect şi încredere, vă adresez o rugăminte: dominaţi-vă tentaţia de-a spune că e imposibil; şi de-a explica de ce un asemenea program, fie parţial, fie în întregime, nu poate fi aplicat. De mai bine de un secol şi jumătate, stînga ne tot explică de ce nu se poate. Evident, prietenii noştri de stînga, inclusiv cei care cred că sînt de dreapta, nu vor rata ocazia de-a ne împrospăta memoria. Efort inutil. Tezele lor le ştim foarte bine. Iar rezultatele devastatoare ale politicilor de stînga le resimţim cu vîrf şi îndesat. Nu la o dezbatere de stînga vă invit.
Spuneam, în primul articol publicat pe Blogary, că politica de dreapta e politica imaginaţiei. Într-un alt articol, “Ce culoare are dictatura”, din seria adresată prietenilor mei de dreapta care sînt de stînga, spuneam că dacă dreapta nu mai e conservatoare (liberală), devine stînga, şi încercam să explic ce este, în esenţă,
conservatorismul (liberalismul), pornind de la ideea de bază că e politica libertăţii individuale şi a responsabilităţii individuale, cu accent pe ambele (aveti articolul aici: http://www.blogary.ro/2011/07/prietenilor-mei-de-dreapta-care-sint-de-stinga-2/).
De pe aceste poziţii, vă invit la o dezbatere de dreapta. La un exerciţiu de creativitate, de imaginaţie aplicată. La un efort de-a gasi, împreună, căile prin care un asemenea program politic poate fi prezentat cu succes în Romania şi aplicat în întregime. Insist pe acest aspect: în intregime. Unii vor spune că e un program radical. Veţi observa că trăim într-o ţară în care natalitatea a coborît pîna la cota dezastrului demografic, care şi-a pierdut, prin emigrare, cel putin un sfert din populaţia activă, care a fost părăsită de un medic din patru, o ţară unde salariatii sînt mai puţini decît pensionarii, corupţia face ravagii, iar rata de promovare la bacalaureat ar fi de rîs, dacă n-ar fi sinistră.
În caz că acest tablou, rodul politicilor etatiste, deci de stînga, nu vă sugereaza, în nici un fel, că e nevoie de schimbări radicale, şi încă iute, putem trece la basme, snoave, etc. Dacă acceptaţi, în schimb, că modelul etatist, de stînga, e demult falit, toxic şi ţinut artificial în viaţă, iar schimbarea radicală e necesară, veţi recunoaste că o societate a decenţei, omeniei şi încrederii în viitor, lucruri imposibile fără prosperitate, presupune aplicarea integrală a celor cinci puncte din program. Daca vă contrariază ordinea, atunci vă ofer aceasta variantă, ierarhizată invers şi uşor extinsă:
1. Interzicerea, prin Constituţie, a deficitului bugetar. Statul să nu mai poată cheltui mai mulţi bani decît încasează. Să nu ne mai ducă spre dezastru, promiţînd paradisul.
2. Limitarea permanentă, prin Constituţie, a fiscalităţii, la maximum 15% din PIB. Statul e obligat, astfel, să abandoneze domeniile în care nu are ce căuta, îndeplinindu-şi, în schimb, rolul pentru care a fost creat: apărarea vieţii, libertăţii şi siguranţei cetăţenilor. Eliberată de jugul fiscal, economia privată înfloreşte rapid şi spectaculos.
3. Privatizarea pensiilor. Pensiile de stat sînt scheme piramidale. Obligatorii. Pensiile private sînt fonduri de investiţii, nu escrocherie şi batjocură la scară naţională.
4. Privatizarea medicinei. Cetăţenii nu vor mai fi condamnaţi să plătească de doua ori pentru acelaşi serviciu. Odată la stat, prin impozite, şi odată la privat, ca să scape cu viaţă. Şpaga e o formă inevitabilă de plată privată în medicina de stat. Doar într-un sistem privat salariile pot creşte pînă la nivelul aşteptărilor – atunci cînd performanţa medicală răspunde aşteptărilor pacienţilor.
5. Privatizarea învăţămîntului. Parinţii nu vor mai fi condamnaţi să plătească de două ori pentru acelaşi serviciu. Odată la stat, prin impozite, şi odată la privat, ca să nu le rămînă copiii ignoranţi. Meditaţiile sînt o formă inevitabilă de învăţămînt privat în învăţămîntul de stat. Doar într-un sistem privat salariile pot creşte pînă la nivelul aşteptărilor – atunci cînd performanţa didactică raspunde aşteptărilor părinţilor.
Programul descrie foarte bine statul minimal. Este exact opusul politicii de stînga.
Cît se poate de opus, şi cît se poate de exact. Politicienii care ar promite să-l aplice ar merita, în opinia mea, tot sprijinul electoratului de dreapta. Ar arăta că le pasă şi de soarta ţării… În fine, contează, în egală masură, atît lucrurile pe care programul le spune, cît şi lucrurile pe care le presupune. Doar cîteva exemple:
Ar dispărea multe, chiar foarte multe ministere şi agenţii. Fermitatea în aplicarea planului e esenţială, dar schimbarea brutală, tip “darwinism social”, este exclusă. Prudenţa, tactul şi compasiunea sînt, în schimb, obligatorii. Adoptarea Euro şi integrarea politică în “Statele Unite ale Europei” ar face imposibilă aplicarea programului – şi politica de dreapta, în general. Un Leu puternic, garantat în aur, si păstrarea independenţei politice reprezintă varianta cîştigătoare. Limitarea drastică a fiscalităţii presupune simplificarea drastică a codului fiscal. Trecerea de la impozitarea veniturilor şi a profitului, la taxa unică pe consum (fair tax) poate fi soluţia. Ar reduce evaziunea fiscală la cote infime, ar fi echitabilă şi ar atrage, masiv, companiile străine. Toleranţa zero faţă de coruptie e obligatorie, programul nu poate reuşi fără asanarea poliţiei şi a justiţiei. Repet, sînt doar citeva exemple, lista e lungă.
În aceste condiţii, cum poate fi realizat planul, ţinînd cont de realităţile din Romania? Ce paşi concreţi presupune, în fiecare domeniu, atingerea obiectivelor enunţate? Sînt segmente de populaţie şi zone care ar trebui excluse, temporar, de la unele măsuri, sau e preferabilă aplicarea uniformă? Cu ce trebuie început? Care ar fi ordinea firească? Dar ritmul transformarilor? Şi, evident, care sînt cele mai sincere, limpezi şi convingătoare mesaje de prezentare, astfel încît programul să obţină un mandat clar din partea electoratului?
Sigur, raspunzînd la aceste intrebari, le-am cam face munca politicienilor. Dar dacă n-au fost în stare să vina ei cu oferta, cu soluţiile, ce ne ramîne de făcut? Vrem un trai decent, o ţară care sa ne dea o şansă şi de care sa fim mîndri? Vrem altă Romanie, mai bună? Nu poate fi nici de stînga, nici de centru, care înseamnă stînga în rate. Spunînd exact ce vrem, poate se vor trezi şi politicienii. Iar dacă nu, poate vor avea curajul să intre în politică oameni noi, ştiind că pot conta pe sprijinul nostru. Tocmai fiindcă e uriaşă, rezistenţa la schimbare trebuie învinsă.
Reamintindu-vă ca vă invit la o dezbatere de dreapta, nu de stînga; că situatia în care ne aflăm cere, rapid, schimbari reale, profunde şi curajoase, nu reanimarea utopiei egalitariste; că dreapta cîştigă prin argumente, nu speculînd teama, ura, invidia, lăcomia, adică emoţiile de care se foloseşte, metodic, stînga; că solidaritatea, compasiunea, generozitatea, ţin de fiecare dintre noi, de exemplul personal, şi nu se creează prin legi, ordonanţe sau dictat; că politica de dreapta este politica imaginaţiei, nu prosternarea în fata dogmei … sper că veţi avea timpul, interesul şi plăcerea de-a participa la acest exerciţiu de creativitate. Nu explicînd cum nu se poate, ci descoperind cum se poate.
(Cu dedicaţie pentru Ivan Zubeldian)
Parca era vorba ca cei logati pe wordpress nu intra la moderare ? ! Aud ?
" Eliberată de jugul fiscal, economia privată înfloreşte rapid şi spectaculos."
Exceptional sintetizat crezul libertatii economice ! Nu sint un specialist in politica sau economie , deci nu am cum sa particip la dezbatere cu un aport aplicat , dar sustinerea mea ca cetatean este nelimitata . Asa am visat ca o sa traim in Ro. dupa schimbarea din '89 . De aceea am votat sistematic cu firavele idei de dreapta , cate au fost..
Mi-as pune fraza de mai sus ca motto pe blogul meu , dar imi ajunge faptul ca , in ultimile zile am descoperit vreo trei bloguri de dreapta 🙂 . Ele vor fi fiind mai multe .
In alta ordine de idei , nu cred ca in tara noastra exista vreo forta politica de dreapta , intr-atat de de dreapta , incat sa aplice un astfel de program…
Mai spun inca o data un superlativ la adresa articolului : exceptional ! 🙂
bai estu sa mori tu ca nu se da spaga la boli importante ?
Un articol mult mai bun decat ce citesc in mod uzual, dar totusi cu o scapare majora:
"Trecerea de la impozitarea veniturilor şi a profitului, la taxa unică pe consum (fair tax) poate fi soluţia. Ar reduce evaziunea fiscală la cote infime, ar fi echitabilă şi ar atrage, masiv, companiile străine."
Autorul vrea eliminarea tuturor taxelor, in afara de TVA, spunand ca s-ar reduce astfel evaziunea. Totusi, o finantare a unui buget echilibrat de 15% din PIB exclusiv din aceasta taxa, ar presupune un nivel destul de ridicat al acesteia, apropiat celui actual. Ori, chiar si acum, exista destui care eludeaza, pe buna dreptate, plata TVA.
Spre deosebire de varianta separarii taxelor pentru diverse servicii oferite de stat, coroborata cu autonomia bugetara (cu posibilitatea falimentului) a institutiilor care le produc, care lasa foarte putina libertate de decizie politicienilor, si in acelasi timp faciliteaza procesele de descentralizare administrativa, liberalizare si privatizare, varianta taxei unice perpetueaza centralismul si arbitrariul politic. In acelasi timp, o astfel de constructie fiscala favorizeaza redistributia arbitrara a resurselor, dupa model socialist.
Propunerea introducerii unor limite pentru bugetul de stat, deficit, si eventual datoria publica, chiar si in Constitutie este oarecum naiva. Politicienii vor gasi intotdeauna modalitati de a le eluda, ori se vor folosi de crize, sau vor creea unele ei insisi, pentru a indemna poporul sa elimine, in cadrul unui referendum, aceste conditii. Ba mai mult, traditia politica recenta din Romania si nu numai, demonstreaza faptul ca politicienii n-au nicio rusine in a calca pe constitutie. Principiul autonomiei bugetare, atat la nivel teritorial, cat si institutional, este unul mult mai tare, pentru ca lasa libera calea falimentului, ce poate reprezenta o cale suplimentara de privatizare a unor institutii ineficiente.
ASta e intr-adevar obiectivul corect. Cred ca trebuie inceput cu reducerea fiscalitatii si a coruptiei. Pentru ca numai asa putem avea mai multa prosperitate, fara de care sanatate si invatamant privat nu se poate. Nici organiza, nici plati de catre beneficiar.
Pentru asta trebuie legislatori intregi la minte si hotarati ( adica politicieni alesi) si justitie ferma si bine pregatita.
cu politicienii avem o problema: trebuie scapat de absolut toti, pentru ca ei nu vor mai putina coruptie, pentru ca din asta traiesc si la asta viseaza toti, indiferent de partid. As avea o solutie pentru asta, dar…in alta zi ca acum mi-e somn ( linistiti-va, nu propun sa-i impuscam sau exterminam fizic pe toti; e o solutie practica si legala).
Problema justitiei e insa foarte dificila. Porneste de la incompetenta magistratilor ( e jale; va rog sa ma credeti; in domeniu lucrez) ca urmare a sistemului dezastruos de selectie si formare profesionala. INCOMPETENTA SI PROASTA ADMINSITRARE A ACTULUI DE JUSTITIE E MULT MAI GRAVA DECAT CORUPTIA IN JUSTITIE ( mai restransa decat pare la televizor).
Si asta voi detalia, pe rand, in alte comentarii ( tot de somn) pentru ca problemele trebuie tratate cu calm, cu cap, si pe rand. Si cu deschidere. Altfel nu vad de ce as mai pierde eu timpul ( asa cum fac unii comentatori) sa scriu sau sa comentez. Doar ne-a rugat omul sa dezbatem si sa propunem. Ca de obiectat…ehei! e atat de simplu…
somn usor si revin cat de curand.
Chestia asta cu privatizarea a orice si a tot imi suna a fanatism, nu a dreapta.
@mobgirl,
ok.lumea e săracă. dar nu ştiu dacă e un argument pentru privatizare. sau mă rog, şi la alţii privatizarea nu garantează acces şi succes imediat.
USA Emergency Rooms. Sălile de urgenţă în centrele urbane.
În intervalul 1990-2009 adică perioada noastră postdecembristă, vorba lui Brucan 20 de ani, 27% din unităţi s-au închis. De la 2446 la 1779.
Factorii identificaţi ca şi riscanţi care au dus la închiderea lor.
1. Primul, privat prezent şi implicat pentru profit, rată joasă de profitabilitate.
2. Poziţionare. O altă unitate ER în raza de 15 mile(densitate prea mare), spitale competitive în proximitate.
3.Sărăcia. Ah, ai dreptate. Unde erau populaţia mai săracă, s-au închis unităţile. Cumva legat de primul factor.
2. declararea falimentelor fondurilor şi structurilor de stat ce deţin monopolul serviciilor de învăţămînt şi sănătate şi punerea sub reorganizare selectivă, cu scoatere la mezat a activelor. In realitate aparatul de stat ce deserveşte acest sistem este deja falit, dar, din raţiuni politice şi din frică nimeni nu îndrăzneşte să-l proclame deschis. Însă orice om politic de dreapta trebuie să-şi asume responsabilitatea politică in numele statului şi să recunoască deschis din startul campaniei electorale că sistemul socialist a răposat şi că statul nu mai este capabil să-şi îndeplinească obligaţiile constituţionale. Nu critică şi vorbărie, ci declararea falimentului şi promisiunea de a schimba constituţia in sensul retragerii statului din aceste domenii. In campanie, politicianul de dreapta trebuie însă să ofere variante de despăgubire a cetăţenilor escrocaţi de decenii de piramida socialistă de asigurări forţate. Aşa procedează orice stat de drept ce respectă proprietatea cetăţenilor săi – constată propria incapacitate, de plată şi profesională, şi caută să-şi achite obligaţiile asumate şi neonorate prin programe guvernamentale. Paguba provocată cetăţenilor se va calcula in funcţie de contribuţiile acestora obţinute coercitiv de către stat.
2.b] In paralel cu campania de conştientizare a falimentului aparatului public ce administra monopolurile, guvernul va trebui să creeze cadrul legislativ pentru noua piaţă a asigurărilor de sănătate şi sociale [iar proiectele legislative trebuie să existe dinainte ca partidul de dreapta să acceadă la putere]. populaţia trebuie pusă in temă asupra programului de reformă şi eliberare a pieţelor şi avertizată asupra iminentei dispariţii a asigurărilor publice şi asupra necesităţii cercetării pieţei in vederea achiziţionării de poliţe private. serviciile de urgenţă vor fi păstrate un timp de către stat, nu însă in regim de monopol.
3. Desfiinţarea CNAS, restructurarea unităţilor din sănătate şi învăţămînt, înfiinţarea
Am urmărit cu atenţie 'dezbaterea' pe subiectul programului-platforma al dreptei virtualiceşti. Din păcate, din succesiunea replicilor, îmi reiese că doar 3 [trei] vorbitori băştinaşi de limbă romană îs interesaţi de temă şi se exprimă exclusiv ontopik, e vorba de autor, domnul Hancu, de mobgirl şi de riddick [diaspora nu intra in socoteala]. Restul, şi să mă scuzaţi pentru maliţiozitate, sînt porecle cuvîntătoare prinse intr-o gargară refractară la capitalism. Să nu credeţi că cititorii voştri o să rabde la infinit scremerea asta doctrinară şi că o să vă aştepte să vă definiţi o identitate de dreapta în care să se regăsească politic, nu, nici vorbă, mai degrabă emigrăm către alte zări mai capitaliste decît să asistăm in continuare la acest spectacol rutinat şi patetic. Iar acele zări sînt şi exemplele pozitive ale unor structuri de stat durabile şi favorabile democraţiei şi libertăţilor economice, şi le enumăr: Elveţia, Singapore, Canada, Statele Unite -parţial coborîte in socialism sub obama, Georgia, Olanda [sistem etatist liberal afectat şi el in ultimele decenii de socialismul europoid]. Toate aceste state nu au reuşit nici ele să menţină guvernămîntul minimal, dar măcar intruziunile in societate şi economie sînt limitate şi după fiecare guvernare socialistă au reuşit să-şi redreseze şi elibereze pieţele afectate de monopolurile şi instrumentele etatiste destinate instituţionalizării agresiunii asupra proprietăţii private.
Asupra programului în 5 puncte al domnului Hancu la care achiesez întru totul: este irealizabil pe termen scurt şi niciodată sub forma de pachet cu set complet de măsuri concomitente de desfiinţare a aparatului de stat, ca atare este necesară o periodizare atentă, o analiză a costurilor, o structurare a priorităţilor şi apoi in ordine următoarele măsuri politice:
1. antamarea unor creditori internaţionali mari pentru susţinerea programului [prevăd costuri enorme pentru acoperirea găurilor din sistemele piramidale de asigurări]
2. declararea
@Frank Zappa; Aia e o aberaţie cerută de Germania, care ea însăşi (şi Franţa !) n-a respectat-o, în deceniul trecut.
@ riddick – Nu e nici o prostie cu mentionarea limitei de deficit bugetar in Constitutie… Daca tu ca persoana fizica sau SRL iti permiti sa te indatorezi – normal ca tu stii cand vei plati, cum vei plati, de ce statul sa fie liber sa se indatoreze?! In numele cui? al binelui colectiv? al milei crestinesti?
Un stat prea "liberal" imi incalca mie dreptul de a decide ce vreau sa fac cu banii.
Statul plateste medicii, politistii si profesorii fara sa-i traga la raspundere pentru "rebuturi". Daca eu angajat la privat as da "chifle" tunuri si rateuri cum dau bugetarii nostri, as fi muritor de foame.
Nu cred ca privatizarea totala a fondurilor de pensie ar fi o solutie… nu mi-e rusine nici cu fondurile de investitie/administrare private (alti banditi).
Justitia trebuie descentralizata si supusa autoritatilor regionale(Judecatori, procurori alesi…) atunci cand acestea vor fi create.
TREBUIE sa incercam…
chiar daca 'tza Floarea nu intelege, chiar daca nu suntem 1%, chiar daca e greu.
Alternativa de dreapta clar explicata si exprimata trebuie sa existe.
Daca nu o facem noi, care macar ne interesam de asta, apoi cine 🙂
Hara
Sint impresionat de lipsa de interes pentru articol si de flecareala marunta din comentarii. Se pare ca romanii de dreapta sint mult mai putini decit credeam si ca vor mai trece multe decenii pina sa reprezinte macar 1% din electorat.
Am stat cit am stat pe aici sperind sa vad aparitia unei miscari autentice de dreapta. Cred ca pot sa pun capat "studiului" si sa mai tatonez terenul peste vreo 20 de ani, nu mai devreme. Pentru moment e inutila si perdanta din start orice initiativa politica de dreapta in Ro. Merge insa sa vorbesti de dreapta, de centru-dreapta la misto, cit sa agati fraieri si snobi. Politicianism in interes personal/de grup. Sint o multime cei care se inchipuie de dreapta. Nu le-o trageti voi, le-o trag altii.
O anomalie în program: nu are ce căuta reglementarea deficitului în Constituţie, e ca şi când ai stabili care sunt cursul valutar sau rata inflaţiei.
@Mobgirl : doar nu crezi ca matusa mea pensionara CAP s-a operat in comuna ei cu dispensar medical partial deschis si nu a mers la cel mai bun ortoped cu finantarea in plic ?
Doar nu crezi ca la sute de mii de euro platite pina acum ca taxe am primit servicii medicale in cele 30 de zile cumulate cit am stat prin spital in zeci de ani de viata si inainte de 89?
La fel si cu contributia a lor mei .
Oricum sa nu uitam ca tara asta nu este internata toata in spitale si multi de stinga cred ca sunt liberi si nu trebuie tratati, chiar daca au trecut de 35 de ani, vorba lui Tutea 😉 .
Pentru cei ce au solicitat statistici care sa-mi sustina punctul de vedere ca in sistemul actual de sanatate muncitorii saraci finanteaza tratamentele medicale scumpe ale celor instariti (cu pretul micsorarii sanselor proprii la supravietuire – vezi spitalele groazei din orasele mici):
In luna octombrie 2010,
– 2,47 milioane de angajati au castigat mai putin de 1500 lei lunar brut (70% din total salariati)
– 815 000 angajati au castigat 1500-3000 lei lunar brut (23%)
– 166 000 angajati au castigat 3000-5000 lei lunar brut (4.9%)
– 95 000 angajati au castigat peste 5 000 lei lunar brut (2.6&)
Comparati aceste cifre cu situatia finantarii spitalelor (practic 0 in mediul rural, spitalele groazei in localitatile mici si sarace unde traiesc oamenii saraci din romania) si veti descoperi adevaratul sistem criminal de sanatate: cei mai instariti se trateaza in spitalele universitare pe seama celor multi si saraci, care rareori ajung la oras sa beneficieze de diagnostic si tratament.
@ exx sau pentru stingacii de pretutindeni : da , am nevoie de sistem alternativ atit in educatie cit si in sanatate. Vreau sa pot impreuna cu al meu copil sa decid daca invatam acasa sau mergem la inchisoarea numita scoala.
Da vreau sa pot sa ales intre firme dw asigurati private de sanatate ai de pensii si sunt dipus ca o parte din taxele platite sa mearga la ai mei parinti. Da crec ca bunatatea mea , cea privata eate mai buna decit a oricarui stat.
Cred ca pot economisi si folosi mai bine economiile mele
Decit poate statul sa fure banii prin taxele mari si servicii de proasta calitate.
Bunicul meu evadat din Siberia nu a avut parte de nici o pensie si nici o asigurare de sanatate si si-a crescut cei 4 copii foarte bine din averea strinsa de el si inaintasii lui.
In fine, prefer dreptacii si libertatea decit stingacii si hotia legalizata .
Sigur ca plateac de ani buni taxe si impozite la timp si milioanele de euro platite in acesti ani ii vad zi de zi in rahatul primit zi de zi.
O transformare este necesara, iar pina acum am avut destula politica de stinga si deloc politici de dreapta.
Sigur ca in primul si in primul rind ar trebui rezolvata problema statului de drept , a justitiei, dupa care celelalte
@anarchix – 20.58: corect, de-aia spuneam de specialisti, ca sa se uite INAINTE la curba demografica.
PS: Sa nu-mi spuneti ca va inchipuiti ca medicina privata (costuri gen 1000 euro / zi de spitalizare sau mai mult) se va sustine la tarifele cu care sinteti obisnuiti azi (inclusiv spaga) din asigurarile private neobligatorii..
Pentru dreptacii de pe Blogary: Bai, nene, voi sinteti siguri ca aveti bani de medicina 100% privata? Hai, cu invatamantul te mai lipsesti, ca avem goagal, dar cand te ia de la ficat sau de la inima… Cand v-ati uitat ultima oara prin buzunare?
Şi, ai dracu chinezi, le mai iese Jaguarul mai ieftin ca o Dacie.
@ lucid 19:43
Anglo-saxonii au o expresie foarte buna.
iar inginerii chinezi le fac pe amîndouă. trag cu ochiul la ce s-a mai cosntruit în occident, apoi măsoară cu echerul.
Ingineri mai fraieri, când vor să proiecteze ceva, iau echerul şi trasează drepte perpendiculare. Iese o maşină care arată ca Dacia 1100.
Cei mai rafinaţi trag cu ochiul la modul cum a fost rezolvată problema în natură, prin soluţii verificate în milenii. Iese o maşină ca Jaguarul.
Hai să vedem cum a rezolvat natura problema unei oferte politice atractive.
Ne uităm la regnul animal, în cazul nostru, la PSD.
Şi vedem câteva linii de forţă, cu impact la populaţie. Că alea sunt înşelătoare şi nu sunt puse în practică, e altă poveste.
Dar trebuie găsite câteva cuvinte cheie şi idei de forţă cu impact puternic la oameni, nu teorii foarte subtile. Subtilitatea va fi utilă în aplicarea corectă a lor.
Privatizarea sanatatii. La fel cum medicii de familie, farmacistii si stomatologii si-au luat viata in maine asa sa faca si medicii din spitale. Sunt printre ultimele redute comuniste. De 20 de ani e un sistem mort. Cum credeti ca l-ar putea invia cineva pe actualele structuri. Privatizare rapida a sistemului de invatatmant. Dupa sistemul american. Lumea trebuie sa inteleaga ca sanatatea si educatia costa. Cei de dreapta ar intelege asta.
Un model de reforma in sanatate de succes este cel olandez
Mici detalii
http://en.m.wikipedia.org/wiki/Healthcare_in_the_…
Interesant.
Mai mult decat interesant.
Atat punctele cat mai ales modul de abordare.
Cred ca asta este modul corect de a pune problema, daca speri in succesul democratiei.
Regulile trebuie sa fie de o simplitate extrema, usor de inteles, cu masuri concrete usor cuantificabile si verificabile. Imi place.
Asa cum spune Nedo cred ca trebuie repetate pana fac bolboci de spuma, pana incep oamenii sa se intrebe : "Ce draculi e cu astea mah ? Adica cum…aia/aia…?"
Respectiv incep sa'si puna intrebari, ceea ce este inca un pas pe directie.
De acord ca e rupt de realitate in general si de cea romaneasca in particular. Nu e nimic gresit insa in a ridica problema.
Toate inceputurile au fost "rupte de realitate", de la prima trotineta la sateliti.
Ulterior au rupt ele realitatea.
O sa incerc sa le aduc si eu in discutie, pe rand, bucata cu bucata.
De ce e nevoie de SPECIALISTI. Printzipurile ca printzipurile, inlocuim sistemul solidaritatzii intre generatzii al lui Bismarck cu fondurile de investitzii, dar sunt curios, Alexandru Hancu, ce solutzie ai pentru plata pensiilor celor peste 45 de ani, majoritari in Romania de cand decretzeii vin puternic din urma? CINE plateste si DIN CE BANI?
Textul are un mare merit: te confruntă abrupt cu orizontul mitologiei „neo-lib” şi te obligă la reacţie şi discuţie. Din ac. pdv este bine-venit.
Textul e un bun exemplu de unde te pot duce doar bunele intenţii şi exasperarea faţă de sistem.
Unicul scop al unei întreprinderi este profitul. Sistemul comunist a cazut pentru că nu urmărea profitul întreprinderilor. Un producător de automobile nu urmăreşte să fabrice maşini, un fermier nu ţine să producă cereale, o clinică privată nu-şi propune să vindece oameni. Toate aceste activităţi sunt mijloace spre un scop: câştigul de bani. Dacă ar fi lăsaţi de capul lor, constructorii ar face clădiri durbile un an, măcelarii ar vinde zgârciuri şi copite, universităţile ar vinde diplome la analfabeţi.
Creşterea spontană a calităţii produselor şi serviciilor oferite la piaţa în urma concurentei libere este o idee rămasa de la Smith, din vremea pieţei micilor producători independenţi, dvenita între timp un mit.
Lăsaţi liberi, producătorilor contemporani le este mult mai la îndemână să se unească în carteluri monopoliste ce controlează piaţa, garantând profituri maxime, decât să se lanseze într-o concurenţă oarbă şi dăunătoare maximizării profitului.
Dacă totuşi exista si produse de calitate, asta se datorează instituţiilor statale de reglementare şi control a pieţii: controlul anti-monopol, standarde de calitate, preţ şi siguranţă a produselor şi serviciilor. Fără aceste nenumărate reglementări, piaţa şi societatea ar fi reglementate exclusiv de legea maximizării profitului, transformându-se într-o brave new world.
Aşadar, se poate privatiza orice, cu condiţia creerii legislaţiei şi organismelor care să vegheze ca acele activităţi privatizate să continue să satisfacă standarde de calitate şi siguranţă. Asta va duce însă la un aparat statal hipertrofiat. Cu cât se privatizează mai multe activităţi de interes social, cu atât e nevoie de un aparat statal care să le „păzească”.
Adică fără cifre care să reflecte realitatea, e mai greu cu principiile. Chiar şi realitatea dreaptei.
@mobgirl,
dacă principala problemă constatată e accesibilitatea, so be it
Politici pe bază de priorităţi. Examen iniţial standardizat, alocare de priorităţi medicale standartizate, mecanism de transport optimizat, centre amplasate strategic în funcţie de o distanţă care să asigure transportul respectiv la timpi egali.
Dar toate acestea în condiţiile în care statistic dovedeşti afirmaţiile tale. Că mie îmi intervin în cap şi noţiuni de densitate a populaţiei în argumentaţia ta.
Cred ca fiecare dintre cele 5 puncte trebuie detaliat separat pentru a explica avantajele sistemului privat vs sistem de stat.
Un alt punct important, care vad ca a fost ignorat pentru ca nu figureaza pe lista celor 5, este propunerea de a lega leul de aur si de a refuza adoptarea monedei euro.
Din toate aceste propuneri, privatizarea sistemului de sanatate pare a fi cel mai greu de acceptat.
Celor care cred că privatizarea sistemului de sanatate este criminala le propun urmatoarea tema de reflectie:
– statistic vorbind, numarul oamenilor saraci din Romania este coplesitor mai mare decat al celor instariti;
– spitalele cele mai dotate din Romania, unde se fac operatii complicate care salveaza vieti (sa zicem cele dotate cu bloc operator de urgenta la standarde inalte), sunt situate in zonele bogate ale tarii, unde ponderea cetatenilor instariti este mai mare (nu la tecuci sau la faurei);
– statistic, cei care au acces mai facil (ajung mai repede/ori de cate ori au nevoie) la medicina scumpa de urgenta care salveaza vieti sunt cei care locuiesc in proximitatea acestor spitale (nu cei de la tecuci sau de la faurei);
Din toate cele de mai sus, rezulta ca muncitorii saraci din zonele sarace din Romania platesc pentru accesul la medicina scumpa al celor instariti.
As vrea sa aud din partea celor care sustin sistemul de sanatate de stat: in baza carui principiu etic muncitorii saraci trebuie sa finanteze tratamentul medical al celor instariti?
Un exericiţiu de imaginaţie.
Simpla alegere a unui nume pentru a unei entităţi politice.
Simplu, nu de la înălţimea unor păreri deja formate. Vrem să modernizăm, să mobilizăm să depăşim alte trei nume, gen USL,PP , PDL
Trei modalităţi printre altele de soluţionare a problemei.
a. Dle, n indivizi interesaţi de acest aspect particular se vor întălni şi vor spune,partidul x, partidul y, partidul z. Se votează s-a ales un z.
2. Dle n indivizi interesaţi, vor selecţiona printre profesioniştii PR o companie M. Variabila care intervin, banii(trebuie plătite serviciile). Compania M,neutră şi profesională, demarează un studiu să spun instant-response printre viitorii votanţi(vorbim ceva mai mult de o simplă discuţie, eşantionaj, tehnologie implicată) şi se ajunge la concluzia că un termen z nu e preferat mai mult de către votantul normal(contral părerii celor din grupul comanditar cărora le-a plăcut z). Ce vor face cei din grup, vor alege ceea ce le place lor z sau ceea ce place să audă votantul y.
3. Nu e îndeajuns din fericire pentru grupul de indivizi că se află unul care are competenţele şi tehnologia necesară pentru a face studiul gratuit (din convingeri personale) similar celei făcut de o companie M, să spunem, mai trebuie să şi fie acordată deplină credibilitate de către grupul respectiv.
Şi aici problema se complică, când e vorba de oameni. Păreri, opinii, caractere.
..urmarea o aştept de la voi.
ACZ ar putea da o lovitura teribila de imagine la alegerile ptr Bucuresti. Cu un independent plin de carisma. Cred ca se poate gasi asa ceva si avand in spate o echipa inteligenta doctorasul Oparila-gazaon va avea zile extrem de grele.
Actiune, lasati vorbele.
Şi, da sunt perfect de acord că batem din nou câmpii dacă nu se face nimic concret.Şi aplicabil.
1. Platforma aceea private de discuţii pe domenii unde ne putem utiliza competenţele specifice nu există (pe situaţii concrete şi situaţii nu pe discuţii generale).Trebuie avute şi secrete concurenţiale faţă de competiţie.
2. Construirea unei organizaţii flexibile pe orizontală şi mai puţin pe verticală la modul cum sunt construite partidele politice în România. Dacă cei de aici am decis să mergem împreună pe o direcţie, primul pas să ne declinăm identităţile ca să ştim cu cine vorbim dar în acelaşi timp să lăsăm posibilitatea fiecăruia să păstreze gradul de implicare dorit.
Unii şi-au asumat total identitatea publică, alţii semitotal, alţii poate vor să rămână mai retraşi. Dar toţi am vrea să construim la ceva.
3.Construirea relaţiei cu votantul. Degeaba minţi luminate găsesc soluţii dacă votanţii nu sunt informaţi şi motivaţi de necesitatea alegerii soluţiilor respective ca şi soluţii la problemele personale.
rectific si adaug
* privatizarea sanatatii si a pensiilor se poate face treptat: intai acorzi cetateanului optiunea de a iesi din sistem (opt-out) efectul imediat va fi ca cei instariti si cei care cred ca-si pot permite acest lucuru vor iesi ceea ce va induce un colaps al bugetelor alocate acestor doua "chestii" socialiste. probabil atunci isi vor da seama si restul ca statul e un administrator nepriceput(ca sa nu-i zic direct corupt). dar acest lucru va functiona numai daca dupa acest fictiv colaps politicienii nu vor panica si nationaliza asigurarile de sanatate si pensiile private (cum s-a intamplat in ungaria)
dar cel mai important e libertatea de a alege…optinea de a iesi din sistem.
* educatia se poate repara doar prin legiferarea in legea reorganizarii a ceea ce americanii numesc school district si education board; respectivele districte scolare adiministreaza cum vor cetatenii educatia, curicula, manualele etc. (power to the people 🙂 )
* ultimele doua puncte: cred ca doar prin scrijelirea lor cu laserul in constitutie. adica adugirea celor doua puncte la articolele care nu se pot modifica (asa usor)(cu exceptiile de rigoare catastrofe nucleare sau ba, razboi etc.)
There…I fixed it!
@estu: zisesi ca privatizarea sanatatii ti se pare criminala, mie mi se pare criminal "Un sistem de asigurari [de stat care] nu e decat un mijloc de distribuire a [averii contribuabililor]"; si mai criminal mi se pare faptul ca eu nu am libertatea de a iesi din sistem…
Diaconescu nu va lua mai mult de 10%.
La locale nici atît nu cred că va lua.
Poate vreo 3-5%.
Părerea mea, e că trebuie creată o strategie nu după principii generale şi destul de nerealiste care se contrazic cu prima constrângere a contextului(la punctul 1 de exemplu, impunerea unui deficit zero, îmi pare total nepractică şi irealistă, nu prea cunosc state din lume care şi-au propus asta, e undeva asemănător cu principiul şi obsesia lui Ceauşescu datorie externă zero). Da, trebuie controlat deficitul în limitele unui procentaj acceptat să spunem, dar trebuie lăsată o masă de manevră, trebuie şi flexibilitate. Nu sunt economist.
O abordare politică eficientă ar trebui să se orienteze după rezolvarea problematicilor care crează la ora actuală cele mai mari bătăi de cap şi sunt pietrele la picior în modernizarea ţării. Din declaraţii interne, externe reiese că Justiţia e o problemă majoră. De la domeniul dezavantajelor pe care le produce pe plan intern problemele de corupţie,ineficienţă până la dezavantajele pe plan extern( problemele legate de spaţiul Schengen), e clar că trebuie atacată frontal, clar şi fără compromisuri. Părerea mea e că credibilizarea şi profesionalizarea ei, ar rezolva corolar şi multe probleme secundare.
Apoi o altă greşeală, privatizarea învăţământului. Dle, problema e fals pusă. O parte a învăţământului, da, dar nu în totalitate. Uitaţi-vă peste tot în lume, statul într-o formă sau altă susţine învăţământul e o chestiune de interes naţional. Privatizare totală în actualul mentalităţi nu va ridica calitatea educaţiei s-ar putea doar construirea unor consilii de administraţie în slujba unei minorităţi doritoare de profit şi mai puţin a calităţii elevului.
Privatizarea medicinii.
Din nou o abordare radicală, gen privatizăm total e o greşeală. Ca şi exemplu, vaccinurile. Degeaba vei avea un cetăţean care a avut bani să-şi plătească un vaccin şi altul care nu a avut, la prima epidemie, dacă moare ultimul şi primul e în pericol. Trebuie abordată o strategie selectivă.
Un mic offtopic şi termin. Cică temporizarea lui Angelo Niculescu a fost recunoscută de FIFA ca fiind bunica lui Tiki-taka.
Eu unul pot convinge(nu ar fi prima data)10-20 de oameni sa vina la vot, aici in Atena.Daca eram acasa puteam spera la mai mult.Sa zicem ca Blogary are 1500-2500 de simpatizanti.Daca ar face la fel,poate am strange pana in 100.000 de voturi. Dar pentru a intra in parlament ne trebuie minim 400.000.Deci ne mai trebuie expunere media,ceva finante si aliati cu greutate.Pentru noi,daca nu intram in parlament in 2012 nu cred ca e vreo nenorocire. Dar pentru Romania poate ca este.Dezbaterea lunga saracia omului.Lider,mesaj,congres:Actiune!
Dacă politicienii AcZ se recrutează dintre primari, eu zic că sunt stricaţi gata.
Am înţeles, dragă Spartakus, Bau-Bau.
Fierbi, ă?
🙂
Tot nu mi-ai spus cine e contracandidatul şi ce calităţi are.
By the way, un primar poate fi de dreapta?
Va fi probabil ceva de genul:
USL – 45%
PP – 18%
ACZ – 16%
PDL – 15%
UDMR – 6%
Zic şi eu, aşa, la oha…
@para: pe principiul "de unde stim cine se va folosi de golul pe care-l cream noi daramand pe cineva?", eu zic sa aruncam de pe acum armele: daca, Doamne fereste, ne ranim noi insine la ochi?
Nu asta a fost ideea, prietene. Fronda contra lui Oprescu este doar un test de mobilizare a fortelor, un bun prilej sa demonstram ca putem actiona. Daca ramanem sa despicam aici firul in patru cu ideologii si dialectica, noi o sa-l despicam si la anul pe vremea asta, si tot la anul pe vremea asta Oprescu o sa fie, bine-mersi, primar, iar Crin, Ponta si ceilalti, pe cai mari, la guvernare. Si toate astea pentru ca, de frica de a nu critica sau, mai rau, de nu a iesi cumva doamna Udrea primar (nici un va candida, stai linistit), unii dintre noi vor face din Alba ca Zapada o frumoasa adormita.
sunt convins că un partid cu un asemenea program ar avea mult mai multe procente decît i-ar da "analiştii"
(dl. Hîncu propune un capitalism chiar mai bun decît originalul 🙂 )
@nemo
Da, acolo era ceva de genul:
ACZ – 35%
PSD – 26%
PNL – 12%
PP – 12%
PDL – 8%
e clar că totul se rezumă la aceste cinci puncte care trebuie afirmate pînă la răguşeală. lupta cu inerția clasei politice și a societății este una de uzură. dar e posibil să fie mai ușor să convingi o masă de oameni decît niște politicieni (care oferă ce se cere pe piață). dacă populația sătulă pînă peste cap reușește să impună aceste cinci puncte, clasa politică va ceda. iar dezbaterea un nou partid/partide vechi curățate ar avea o mai mică relevanță.
Stînga critică mereu. Cu asta se ocupă.
E cel mai simplu să arăţi scăpările, să arăţi petele negre ale cuiva. Poate să dea o satisfacţie perversă lucrul ăsta şi în plus nu ştim cine se foloseşte de golul pe care-l creăm dărîmînd pe cineva.
Oricît ar fi de important un post de primar, cred că miza e mai înaltă decît a obţine administrarea banilor publici sau a te dovedi meşter propagandist. Care e contracandidatul lui Oprescu? Doamna Udrea?
citesc pe ziare ca " – dan diaconescu are partid – a decis curtea de apel".
acum vreun an, parca venise Laza cu o varianta a 4 partide. unul din ele, cred ca e Mos Craciun, tocmai a aparut pe piata
Referitor la incvatamint . Vad ca e o incapatinare generala de a scoate generatii cu diplome in detrimentul calificrii medii. Sunt meserii foarte bine platite care nu necesita multi ani de scoala generala ci numai citva ani de ucenicie.Nu inteleg de ce un mecanic auto , o coafeza, un bucatar , un operator PC , un sudor etc trebue sa cunoasca calculul integral, fizica cuantica, chimia organica sau botanica.
Informarea , desvoltarea cunostintelor pe anumite directii tine de fiecare in parte si nu de absolvirea a 12 clase.(termenul de cul;tura generala este o prostie)
Nu inteleg de asemenea de ce trebue alocate aceleasi sume de bani unor licee de top si unor licee de mina doua.
Toti copii trebue sa plece cu sanse egale nu sa cheltuiasca sume egale chiar daca evident performeaza diferit.
Nu intele de ce copii dotati nu sunt stimulati sa mearga la scoli performante prin sisteme de burse iar copii care nu au inclinatii pentru stiinte nu sunt dirijati spre scoli profesionale prin acelasi sistem.
Daca un elev de la o scoala de ucenici ar primi o indemnizatie lunara sunt convins ca si familia si copilul ar fi mult mai cistigati decit daca respectivul elev se chinue intr un liceu teoretic.
Dragii mei,
In vreme ce voi dezbateti aici, foarte angajat, de altfel, daca Republica pe care ne-o dorim va avea peronul pe partea dreapta sau pe partea stanga, niste domni din PSD si PNL tocmai au anuntat ca-l vor sprijini pe Sorin Oprescu la locale. Ceea ce inseamna ca mafiotii astia nu vorbesc, ci au trecut deja la pasi concreti pentru a confisca iarasi Bucurestiul.
Asa cum am indraznit sa va mai spun, vorbele celebre, cu Cartagina sau fara, nu tin loc nici de carnati campioni, nici de autostrazi aiuristice, dar nici de actiune. Fapte, dragilor, asta vi se cere. De aceea, imperativul momentului nu este sa ne alegem doctrine sau ideologii , ci sa impiedicam ca acest gargaragiu, care i-a pacalit o data pe bucuresteni, sa-i mai pacaleasca inca o data. Niste flashmoburi incinse rapid, niste gropi in asfaltul de pe pasajul Basarab, umplute cu panselute sau cu pestisori, si alte asemenea idei poznase o sa faca minuni, veti vedea in a-i trezi pe bucurestenii adormiti sau pacaliti, in a le arata cine este, de fapt, acest Oprescu-Gazon care nu-i bun nici de samanta! Totul, filmat, fotografiat, difuzat pretutideni, pe toate canalele mediatice. Fiecare gest al primarului, fiecare matrapazlac, dezvaluit si demonizat fara mila! Totul, sub imperativul "Opriti-l pe Oprescu!". Si foca de la circ, ba chiar si morsa de la sectorul 4 sunt mai bune decat el!
Aduceti-va aminte: am reusit o data, in 2004, sa ne mobilizam si sa mobilizam lumea la vot, invingandu-l, in chip nesperat, pe Nastase. Credeti ca nu vom reusi acum sa recucerim Bucurestiul, care a fost mereu un fief al dreptei? Sunt convins ca aveti si voi o mie de idei nostime, despre cum sa-l facem de ras pe Doftorul pre multi arginti, evident, fara sa incalcam deloc legile tarii, pe care, nu-i asa, noi le respectam sincer. 😀
Haideti sa fie asta proba tariei si a coeziunii noastre. Va bagati sau aplaudati de pe margine, vitejii mei?
In termeni mai familiari putem sa-l acuzam pe autor de "deviere de dreapta".
Mi se par bune toate cele cinci puncte, chiar şi sănătatea ar merge privată, deşi nu pare aşa la prima vedere. Problema e cum defineşti pragul, cum îi separi pe cei care-şi permit de cei care nu-şi permit, astfel încît să nu dăm în hoţie şi nesustenabilitate.
Urgenţa este la justiţie, la cei care administrează dreptatea. Acolo, unii oameni ar trebui să se trezească. Nu se poate ca unii să contribuie şi alţii să fure fără să păţească nimic. Dacă cei care lucrează aici (la stat) nu-şi fac datoria, nici segmentul privat nu-şi face treaba. Suntem împreună, de fapt.
Standardul metalic ar fi bun, în principiu. Nu ştiu cum ar putea fi făcut practic, în condiţiile globalizării.
Repetarea principiilor este mereu bună. 🙂
@deep: so what? cum zice Edith Piaf:
non, je ne regrette rien
c'est payé, balayé, oublié
je me fous du passé!
😀
Breaking news: zvonul cu "Lăzăroiu premier" a fost lansat din zona greilor PDL (era să scriu gheilor, şi nu greşeam mult, la cît o să-i fută în cur useliştii) ca să-i dea impulsul, motivaţia şi enervarea finală lu' ăla micu' care gîndeşte greu. Fără decizia lu' ăla micu', Oltean, Blaga, Flutur şi restul nu puteau face nimica.
dreapta ptr mine inseamna ratiune, pragmatism, curaj, initiativa, flexibilitate, responsabilitate, exploatarea oportunitatilor, spirit inovator.
Right. Bine facut.
tine de educatie, nu de prezenta unui stat minimal si de privatizarea cvasigeneralizata.De altfel privatizarea e practic facuta la noi, statul nu mai are parghii economice.
Unde sunt rezultatele initiativelor particulare?
Fara ceva investitii punctuale din Vest si fara remiterile capsunarilor eram praf si pulbere.
sunt si eu de acord cu estu, tura asta 🙂
as putea vorbi mult despre privatizarea medicinei, dar s-o lasam pe aia, ca e inflamator subiectul. romanii sunt obisnuiti ca MEDICINA E GRATIS; sunt convins ca nu le-as scoate asta din cap nici unor onorabili participanti la aceasta discutie 🙂
cat despre invatamant, datele "reale" sunt urmatoarele: universitatile private romanesti tocmai au fost clasate ultimele, in prima clasificare civilizata de dupa care incearca asa ceva.
ramane cum am stabilit: un articol de dreapta "de laborator", scos din manuale si eseuri de dreapta, rupt de realitatea romaneasca.
un editorial bun pt blogurile de "ultra" dreapta; rupt complet de realitate, mai ales aia romaneasca. in care PSD, PDL, samede, se bat pe niste procente 'de stanga', de fapt.
In ditamai mega super hiper ultra criza de sistem (sistem capitalist, sa fiu bine inteles) unii viseaza la "more of the same", ca cica masele exact asta asteapta!
Din nenumaratele virtuti ale doctrinei de dreapta trebuiesc luate doar aspectele aproape caricaturale de liberalizare extrema si inca in domeniile cele mai sensibile ca medicina, invatamant si pensii?
Un exemplu: propun de ani de zile ca bugetarii, in particular profesorii, sa fie platiti dupa performanta si rezultatele muncii, asa cum se intampla in privat, unde gasim manageri la 30 de ani. Nu dupa grade si vechime, conditii nici necesare nici suficente pentru o prestatie de calitate. Nimic, nicio reactie. M-am lamurit si de ce. Pentru ca o masa de 1,3 mil bugetari, ca si una de 5 mil de pensionari, sunt "manevrati" in bloc pentru voturi, cu o mana de firfirici, inainte de alegeri.
fascinant! atat de multe erori in doar 5 puncte!
gasiti va rog alte 5 puncte, astea descrise sunt fundamental gresite. Deh, rezultatul unui fundamentalism de dreapta.
Asta cu privatizarea medicii e criminala, la propriu. Pai domnii mei, nici o boala serioasa,dar nici una, nu e rentabila din pdv economic. E mult mai firesc sa te impusti direct decat sa incerci sa te vindeci, ptr marea majoritate a populatiei costul va fi prohibitiv chair daca scapi. Evident ca raspunsul va fi ca se face prin sistem de asigurari.Un sistem de asigurari nu e decat un mijloc de distribuire a riscului, e pur statistic. Companiile de asigurari nefiind insa non profit ghici ce se va intampla?
Nu exista la ora asta sistem privatizat in intregime. Ba chiar numai ideea asta produce groaza. Toate studiile plaseaza Franta ca avand cel mai bun sistem medical.Nu seamana cu cel din USA, cel mai liberalizat la ora actuala.
oare de ce o fi castigat Obama alegerile, nu o fi avut legatura si cu sistemul de sanatate.
Despre restul de 4 va las placerea sa comentati voi.
Right la mine inseamna lucrul corect, bine facut. Nu cu pasartele de stanga sau de dreapta, dupa caz.
Adica trebuie o miscare cu accent pe politici de dreapta dar pragmatica, nu fundamentalista.
pe ce lume traim?
@g.s.: Corectie: in Canada nu Harper a lansat alegerile in primavara, anul asta. Cel care le-a pornit a fost dobitocul de la Liberali (Ignatieff) – eu ii spuneam "the eternally constipated guy". O declaratie tip Ponta – a spus ca n-a citit bugetul, dar oricum n-o sa-l aprobe, iar socialistul de Layton a simtit singe in apa si a sarit si el.
E adevarat, Harper a fost foarte simplu: "steady as she goes" adica hai sa fim prudenti, sa avem grija de economie ca-s vremuri tulburi.
A mers asa bine ca a obtinut majoritate 🙂
Cit despre o discutie de dreapta in Romania e cam greu. Una, ca lumea de rind din Romania nu stie ce-i aia (n-a fost o dreapta veritabila de mult) si doi, mass-media pompeaza doar populisme de stinga care nu ajuta deloc. Cum s-ar vota ideile astea daca nici macar punctul 8 de la Timisoara nu s-a votat? Rezultatul: fosti activisti de partid bine mersi, securisti cu pensii babane, iar blogurile de stinga sint pline cu "era mai bine", "ce-i asa rau cu socialismul" etc etc.
Mai degraba invers: dreapta firava "care este" se infecteaza de stinga, decit invers. De fapt asa s-a intimplat si-n SUA cu RINO, de-aia a aparut Tea Party.
Si e adevarat, cind aud de "centru"/"independent" de fapt e stinga…
Pentru domnii Hâncu, etc… Vă rog să acceptaţi un sfat bătrânesc (într-ale politicii şi Net-ului): încercaţi să nu supraîncălziţi blog-ul de faţă cu schiţe (ébauches) de programe electorale… Aici nu este un mediu "intranet"…
@g.s
Analiza ta privind câştigarea alegerilor de dl Harper e oarecum incompletă. Mesajele propuse de Harper au fost acolo şi înaintea lui, dar conservatorii nu erau votaţi tocmai din cauză că liberalii aveau o imagine foarte bună, de la Trudeau încoace privind protejarea libertăţile individuale, gestiunea finanţelor publice.
A câştigat, după părerea mea în principal datorită reacţiei în masă a publicului privind alegaţiile de corupţie în sânul guvernului liberal, în urma căruia Paul Martin a instituit comisia Gomery. Lucrări largi mediatizate.
Şi electoratul a sancţionat dur Partidul Liberal. Harper a câştigat majoritar datorită vestului canadian dar ascensiunea NPD(noua stângă) e una foarte clară.
Domnule Hâncu, abordarea "conservativă" mai recentă nu-i totuna cu "neo-liberalismul revoluţionar"… Devoluţia conservatoare nu-i totuna cu obliterarea (prin lege) a Statului… Da, "piaţa" şi "Statul" pot fi considerate instrumente şi nu scopuri în sine – dar încă mai există nişte reguli simple de urmat atunci când se purcede la coborârea pianului pe scări… În fine: "Tea Party" nu-i totuna cu cafeaua Marghiloman…
Good point, Cornelius. Trenul, practica ii omoara pe toti. 🙂
Limitarea deficitului prin lege si limitarea capacitatii de a pune taxe este cel mai bun inceput. In rest, daca ramane finantata sanatatea sau invatamantul e o chestie care tine de puterea economiei la momentul respectiv si de ierarhia valorilor in psihicul electoratului. Pe de alta parte, statul minimal nu inseamna dereglementare totala si nici retragerea politicului din stabilirea de directii strategice. O tara complet laissez faire, laissez passer, poate foarte usor sa ajunga vulnerabila la amenintari din afara regulilor jocului, iar statul este acolo pentru a proteja exact impotriva a asa ceva (e.g. miscari violente, razboi, atacuri speculative, pierderea relevantei economice a unui domeniu care a ajuns sa atarne prea greu in PIB).
@Dragos,
Mai bina faceti frumusel o Miscare Liberala numita eventual chiar si Alba ca Zapada, o furati pe Monica Macovei, trageti tare pe justitie si anticoruptie si luati un 7-9% cinstite.
Despre dreapta, la alte alegeri, dupa cativa ani de teren.
"politica de dreapta e politica imaginaţiei"
da, asa e, mai mult decat atat: facem politica de dreapta ca niste adolescenti timizi, tampiti, cu cosuri pe fata si 24/7 facebook-isti-blogaristi-messengeristi-twitteristi-pornache.
ne toooooot concepem in photosop o blonda cu tite mari, craci lungi, frumoasa, desteapta, gospodina si devreme acasa – ACZ – stim ce vrem !
I: dar stiti ce facem ?
R: linkuim poze !
"cu ce trebuie început? care ar fi ordinea firească?"
trebuie inceput cu SPUNE NU FRECATULUI (politicii de dreapta) PE NET ! si continuat, logic&firesc, cu iesit in lumea reala.
Intersesant articolul dar mi se pare un pic prea fierbinte argumentatia. De ce sa limitam fiscalitatea la 15% si nu la 14% sau 16% nu am inteles prea bine.A,daca vorbim de a trasa clar sarcinile statului,a socoti exactamente sumele necesare pentru indeplinirea lor si apoi a cuantifica procentajele din PIB poate ca am avea o baza de discutii. Apoi, asa cum merg lucrurile,nu vad nimic despre justitie si iar ma napadesc regretele.Precum nemernicul de patrician, am sa repet si eu de cate ori voi avea posibilitatea:"Carthago delenda est". Fara reforma dura,de la zero a justitiei,nu vom avea nici politici de dreapta, nici de stanga. Alba ca zapada trebuie sa insemne in primul rand reputatia justitiei.
Studiu de caz:
Il stiti pe Stephen Harper, PM-ul canadian. E la al treilea mandat. Pe primul l-a cistigat (dupa vreo 20 de ani de dictatura a stingii) repetind timp de o luna pe la toate posturile tv 4 (patru) puncte mari si late. Daca mai tin eu bine minte, unul era reducerea taxei pe produse si servicii (tva?) de la 7% la 6% (sau pe-aici), iar altul legiferarea responsabilitatii ministeriale. Mai erau inca doua la fel de precise pe care nu le mai retin. Nici o filozoficareala, nici o caramida in piept ca el e de dreapta (cu etichetele astea se joaca presa), nici o referire la filosofi politici sau scoli economice, zero gargara.
Dupa ce a realizat in nici doi ani (si cu un guvern minoritar) toate cele 4 puncte promise, a declansat alegeri anticipate. Aceeasi tactica: 4-5 oferte precise, din care una era reducerea tva cu inca un procent. Cistiga din nou, obtine mai multe locuri in parlament, insa tot guvern minoritar formeaza. Era in 2008.
Isi indeplineste promisiunile si imediat dupa, la inceputul lui 2011, organizeaza alegeri anticipate. Obtine, in sfirsit, majoritatea in parlament.
Canada a iesit din recesiune, zice The Economist, mai puternica decit orice alta tara din G7: "The least-bad rich-world economy: The charms of Canada – Good policies, good behaviour and good fortune: if only others could be as lucky". The Economist. May 6, 2010. Retrieved June 4, 2011.
Excelent. Felicitari! Un text demn de Patrick J. Buchanan. Nu am citit in toata presa romana din ultimii 20 de ani un articol atit de bine scris.
Exemplu de propunere de dreapta: majoritate de 2/3 (inscrisa in Constitutie) pentru orice marire de taxe.
Alta: inregistrarea unei noi companii trebuie facuta in ce mult 3 zile de la data solicitarii. (In America sint state unde inregistrezi o companie in 2 ore in regim de urgenta, sau in citeva zile si cu cheltuieli totale de 40-80$ cel mult).
A murit Johnny, tiganul sublim, boemul anacronic, flasnetarul nepamantean…
* nice!
* am sa raspund la o intrebare din cele multe: legat de ritmul transformarilor cred ca ar trebui implementate toate punctele enumerate cat mai repede, fiindca am avut 20 de ani pentru reformarea romaniei dar nu s-a realizat nimic concret… (si pana in 12-12-2012 mai sunt doar 15 luni 😀 )
* conservatorism = liberalism clasic
Ati afirmat ca ''poate se vor trezi si politicienii''. Sunt convinsa ca actuala clasa politica nu ''se va trezi'' niciodata. De stanga sau de dreapta, toti politicienii vor inventa mecanisme, structuri, institutii prin care sa se fure – mai mult sau mai putin vizibil- bani publici. Ce s-ar intampla cu armata de membri de partid? Cum ar fi ei rasplatiti? Cum vom scapa de aceasta ''boala''?
Mi se pare halucinanta identitatea care apare in articol: conservatorism = liberalism. Poate e de la Copy-Paste, sau de la Google Translate.
Puteti sa explicati de unde vine eroarea?
E prea simplist. Ce inseamna "privatizare"?
Chestia aia cum zice Patriciu sa se vanda cladirile administratiei, adica sa le detina un patron, iar statul, adica noi prin impozite, sa ii platim detinatorului a ce va deveni rapid "Monopolul cladirilor administratiei", lunar, o mica (sau mare, daca vrea muschiul lui, ca nu e concurenta) avere?
Mersi, dar nu…
Daca tot sintem gata sa privatizam totul de ce sa nu privatizam si politica?
La ce bun sa alegi o mana de prosti cand o poti cumpara?