Ştiu, găselniţele stîngace şi comune de tip „glamour gulag” şi „anul zero bla bla” şi adîncimile de compunere scrisă de un licean acneic în recreaţie („în comunism am trăit ultimul mare sentiment al unităţii şi sensului. Acel duşman, acel rău, ne unea şi ne dădea un sens. Exista speranţă şi eram legaţi unii de alţii printr-un sentiment greu de descris. Era un sentiment plin de sens şi de speranţă. Acest sentiment de unitate şi sens a produs marile schimbări din 89. Acum aceste lucruri sînt pe cale să dispară.”) sau text de muzică pop cu tendinţă par inofensive la prima vedere, dar să-i lăsăm pe cei de la În Linie Dreaptă să explice mai pe îndelete ce şi cum:
Imperiul criticatacă I. Vasile Ernu şi dezinformările revoluţionare ale unui “intelectual” de stânga (1)
„Solidaritatea lui Ernu nu este solidaritate, ci o răsturnare completă a sensului ei. Asemenea tuturor progresiştilor, Vasile Ernu ia o noţiune pe care o goleşte de orice conţinut moral şi o împăiază cu verbiaj ipocrit şi ideologie colectivistă, apelând la procedeul de bază al comuniştilor: falsificarea limbajului pentru mascarea Răului în Bine Comun.
Dar realitatea este mult diferită de descrierea fantezistă din articolul de pe Critic Atac. Niciodată în istoria acestei ţări nu a existat mai multă minciună, umilire, dezbinare şi trădare ca în perioada 1947-1989. Rudele, vecinii, consătenii şi concitadinii se priveau cu neîncredere unii pe alţii; frica, întunericul şi foamea, cele trei trăsături de bază ale democraţiilor populare (superioare capitalismului decadent şi inuman), au eliminat orice speranţă în România lui Ceauşescu.
Statul la coadă, departe de a fi prilejul de înaltă socializare despre care vorbea Vasile Ernu în nostalgica Născut în URSS, nu a fost decât o altă formă de reducere a omului la nevoile sale primare şi, astfel, de a-l umili încă o dată. Mai mult, coada ca exemplu de solidaritate pare a se trage direct din cărţile scriitorului britanic George Orwell, într-atât este de aberantă teoria scriitorului moldovean despre virtuţile cozii comuniste.”
Imperiul criticatacă II. Vasile Ernu şi obsesia Tismăneanu
„Este evidentă ameninţarea pe care Ernu o ascunde sub cuvinte aparent inofensive. Se declară “îngrijorat” că Tismăneanu citeşte “zona fundamentalistă” şi lasă să se înţeleagă că ar putea urma represalii dacă în Vest s-ar afla de pasiunile “extremiste” ale prof. Tismăneanu. Cu alte cuvinte, fondatorul Critic Atac ameninţă cu o delaţiune la noua Poartă a Corectitudinii Politice. Tismăneanu ar putea fi pârât occidentalilor de stânga şi pus să plătească pentru sugestiile incorecte politic pe care le face în blogosfera română. Ernu este cât se poate de clar în această privinţă – atrage atenţia că poziţia universitară a lui Tismăneanu nu este inatacabilă (“Mă întreb dacă profesorul Tismăneanu şi-ar permite să facă acelaşi lucru în spaţiul anglosaxon în care mai activează.”). Nuanţa nu este inocentă.”
Imperiul criticatacă III. Vasile Ernu faţă cu fundamentaliştii
„Dar nici fascismul şi nici nazismul nu aparţin dreptei. Nici nu au cum, fiind mişcări eminamente revoluţionare ce urmăresc remodelarea realităţii prin ideologie, distrugerea vechi lumi şi a omului ei “decăzut”, corupt de religie şi o viaţă prea comodă. Fascismul mussolinian este o erezie socialistă, în esenţă anticapitalistă şi în întregime revoluţionară, iar naţional-socialismul hitlerist o mutaţie şi mai nefericită a fascismului, un fascism decăzut într-un rasism pe care fasciştii italieni în frunte cu Il Duce îl respingeau cu dispreţ. Mai mult, dacă suntem corecţi până la capăt cu Mussolini, nu putem să nu observăm că diferenţele dintre comunism şi nazism sunt semnificativ mai mici decât cele dintre comunism şi fascism. Asimilarea fascismului cu nazismul este doar o altă nedreptate la care este supusă una dintre stângile învinse de stânga ce a ieşit victorioasă în ultima conflagraţie mondială.”
*click pe titluri pentru articolele integrale
PS. Am prins aproape 10 ani de cozi (cred că prima coadă a fost pe la 5 sau 6 ani, ultima pe la 14 ani). Am stat la coadă la mălai de la 6 dimineaţa la 6 seara, am fost sufocat şi călcat în picioare la propriu la coadă la tacîmuri iar maică-mea a fost muşcată de umăr pe bune de un concetăţean disperat că nu mai prinde pui vineţi, am stat şi la coadă la salam (sau la calup, cum i-a răspuns frate-meu în vîrstă de 3-4 ani pe atunci unei doamne care ne-a întrebat „ce se dă” sau „la ce se stă”). Deci, am trăit în integralitatea sa deceniul speranţei, sensului şi unităţii. Am făcut practică agricolă în fiecare an din clasa a cincea pînă într-a opta, cam 2-3 luni pe an, am scris şi Ceauşescu România Pace pe stadionul din Giurgiu – repetiţiile s-au ţinut cîteva zile la rînd înainte de 23 august, la 40 de grade, cîtorva colegi li s-a făcut rău, unul chiar a fost luat cu Salvarea). Cît dracu unitate şi sens şi speranţă era cînd părinţii acceptau un astfel de tratament pentru copiii lor fără să zică nici pîs? Unitate şi solidaritate între cei 10 turnători pe cap de posibil duşman al orînduirii şi victima lor? De cînd solidaritatea, unitatea şi sensul se manifestă prin crimă, minciună, delaţiune şi canibalism? Ajunsesem o masă amorfă de animale oarbe cu colţi şi gheare, din care nu mai rămăsese decît instinctul de conservare.
Nostalgiile de poveste moralizatoare scrisă de vreun propagandist judeţean şi răzvrătirile anti Coca Cola ar fi doar penibile dacă n-ar avea ca obiect al iubirii crima de 100 de milioane. E ca şi cum evreii ar tînji după binefacerile Auschwitz-ului (Ce bine ne stătea şi ce strîns uniţi eram în camera de gazare!)
Precizare. Pentru ăi mai tineri care se întreabă ce căutau copiii la coadă la tacîmuri, ouă, unt, salam, brînză etc: motivul e simplu, era o modalitate de a răspunde celebrei reguli „să se dea cîte una’, să ajungă la toţi”. Aşa că trebuia să stai la coadă cu toată familia dacă voiai să iei mai mult de o pungă de gheare şi gîturi de pui violeţi.
http://www.ziuaveche.ro/revista-presei/revista-pr…
ala poarta tricou cu Slayer?? Doamne, cata nesimtire!
ce jeg.
Futu-ţi arta-n cur, Iarule:
<iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/Bofd9gBBrp4" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
cînd a fost vorba că n-o să se mai găsească la chioşcuri, l-am întrebat sincer îngrijorat dacă dispare și site-ul și unde pot să-l procur pe memory stick. n-a vrut să-mi răspundă și pe urmă m-a șters pah-ul.
și tot cu iaru. a mai făcut o măgărie pe facebook. îi compară nonșalant pe tru și pătrășconiu cu un șantajist ordinar, chirieac. să fiu unul din cei doi, l-aș da în judecată pe chestia asta.
păi şi caţavencu e revistă numai pentru ei, între ei. în curînd, vor publica caţavencu prin e-mailuri.
Şi încă o idee a lui Iaru care merită remarcată: un medic stomatolog nu-şi poate da cu părerea despre un act artistic (auto-intitulat act artistic). Cu alte cuvinte, spectatorii de teatru trebuie să fie toţi dramaturgi sau regizori iar cititorii de poezie doar poeţi sau critici literari. Iaru îşi face cititorii idioţi (ăia pe care îi are sau i-o fi avut, nu ştiu). Deşi trebuie să-i dau dreptate, la noi arta e o formă de onanism şi/sau consanguinism.
Şi altu': Iaru, după ce i-a acuzat pe cei de la Kamikaze că-i vor moartea (nu ştiu dacă se referea la falimentul Caţavencu sau a descoperit că Borţea et comp încearcă să-l electrocuteze prin ţeava de la baie), a avut astăzi la RTV o criză de isterie cum rar ţi-e dat să vezi.
Rogozanu: "O mişcare promiţătoare în Spania"
Iată cîteva din ideile Mişcării Promiţătoare:
Controlul şomajului
Siguranța locului de muncă: interzicerea concedierilor colective sau din motive obiective în marile companii care înregistrează beneficii.
Dreptul la locuinţă
Se propune exproprierea de către Stat a stocului de locuinţe care a fost construit în timpul perioadei de boom imobiliar şi care nu s-au vândut, pentru a fi distribuite în regim de închiriere.
Servicii publice de calitate.
Serviciile sanitare publice sunt parţial privatizate, se reduce bugetul destinat acestora de către Administraţiile publice, obligând indirect cetăţeanul să aleagă asigurări private.
Controlul entităţilor bancare.
Se propune ca entităţile bancare care au dificultăţi să fie naţionalizate pentru a se constitui o bancă publică cu un control social. De asemenea, se solicită restituirea către bugetul public a capitalului aportat băncilor şi impozitarea tranzacţiilor financiare.
În ceea ce priveşte fiscalitatea, se solicită creşterea impozitelor aplicate băncilor şi marilor capitaluri.
V-am indus pe toti in eroare, iRTV nu transmite de la Cotorceni, ci doar scene comentate.
Stiu ca v-am dezamagit si va promit reteta de tort din resturi de cozonac, ca sa fiu on-topic.
Productia e de nivelul "La bloc", Vacanta mare etc.
Baietasii astia care cred ca daca dracui pe strada e viata si daca dracui pe scena e arta au intrat prin frauda pina si la Spiru. Vorbea Vlad Zografi de un absolvent de Regie/Sibiu caruia el, Vlad, ii vorbea de Furtuna si ala nu stia despre ce furtuna-i vorba. Fanel Lupu asta nu stie nici de Zografi, e simplu.
Voi va dati seama ce a insemnat mincarea in casa lui Ernu (de bautura nu cercetez) daca a ajuns sa considere coada la alimente esentiale o ocazie de socializare plauzibila moralmente? Sau e atit de porc incit, tocmai fiindca a rabdat atita atunci, se gindeste ca acum sa apuce si el o piine pe drumul scurt, într-o nișă bine prizată de socialiștii cu penthouse?
Gotiu este o lichea. Nu are naivitati, numai dorinte. El stie, el face, el drege, el detine. Ca "poet" si "jurnalist" este un fel de DSK care sare la viol asupra fiercarei farame de bun simt ce-i sta in cale.
Elisabeta Rizea – un munte de om (Securiștii, turnătorii și susținătorii actuali ai acestora – un munte de prostie):
http://sareinochi.wordpress.com/2011/05/12/elisab…
si de ticalosenie (mai adaug).
strigăt de ajutor
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-8655851-victo…
Acu-s la coadă la Mega Image. Dar e o coadă-surogat, o coadă fără suflet. Coada capitalistă n-are sens, n-are carne spirituală, n-are piatră filozofală (mai ţine cineva minte pietrele filozofale cu nr, cu care îţi ţineai rîndul la coadă la lapte şi la butelii?)
parca in testul ala cu orientarea politica era o situatie asemanatoare. se pare ca publicul a decis.
Sa nu confundam tantalaii cu curvele si curvele cu lichelele.
Curvele mai preacurvesc si de nevoie. Lichelele nu.
Nu stiu cine este si ce scrie sau zice Gotiu. Daca va ramine in istoria literaturii promit sa l citesc.
In ceea ce priveste nostalgiile lui Ernu -nu este nici primul si probabil nici ultimul atras de falsul egalitarism.
In definitiv unul din cele mai deranjante lucruri intr o siocietate capitalista este stratificarea foarte puternica a societatii pe cind societatatea comunista este aplatizata.
Inainte de 89 puteam participa la aceiasi sedinta de partid cu Dl Plesu-eu in prezidiu el in ultimul rind pe cind acum nu mai pot sta alaturi de el nici macar la o coada sanatoasa.
@Bleen draga in afara de un zimbet intelegator cred ca prea multa atentie data respectivelor personaje strica..
Nedreapta societate.
să nu confundăm tăntălăii cu curvele. tăntălăii au, totuși, o doză de naivitate. goțiu nu are.
scuze, am gresit postarea. 🙂 la etajul de mai jos trebuia.
Nu era nicio problema daca pseudo-piesa se numea: prostanacul, lenesul si manechinul, intrucat se referea strict la trei personaje, stim noi care. cand spui chior si pitic, ofensezi niste oameni care n-au nicio treaba cu Basescu, Udrea sau Boc. Cred ca li s-a acordat prea mare atentie unor tembeli, absolventi de Spiru Haret.
Alt tăntălău, Goţiu (printre altele, cere şi demiterea directoarei de la Sala Dalles): "Ei bine, valoarea piesei nu are absolut nicio relevanţă în acest caz. La fel cum nu contează modul în care autorul a încercat să-ţi promoveze creaţia (prin titlul ales). Libertatea de exprimare îi apără, în absolut aceeaşi măsură, pe Shakeaspeare, pe Sarah Kane şi pe Ştefanis Lupu."
Ba valoarea artistică este extrem de relevantă. Dacă eu mă apuc mîine să scriu o piesă de căcat, să înţeleg că Bulandra, Odeon, Nottara sau Naţionalul sînt obligate să mi-o găzduiască?
Fiindcă, să fie clar, piesa absolventului de Spiru Haret nu a fost interzisă de nimeni. Pur şi simplu i-a fost anulată programarea la Sala Dalles din lipsă de spectatori doritori să cumpere bilete la o piesă de căcat, scrisă de un absolvent de Spiru Haret.