Au trecut și cei 40 de mucenici din Sevastia, imediat după 8 martie, a trecut și ziua comemorării victimelor din închisorile comuniste, tot pe 9 martie, acum putem vorbi liniștiți despre ziua femeii și ce caută ea în calendar, la această dată, 8 martie.
V-ați întrebat vreodată de ce, după căderea comunismului în Europa de Est, această sărbătoare este menținută? Dacă da, v-ați gîndit probabil că este internațională, sărbătorită și în cele mai capitaliste state ale lumii, așa că nu comportă nimic disonant. Și totuși, cînd au fost de acord capitaliștii și comuniștii să sărbătorească împreună ceva?!?
Dintru început, fiind o sărbătoare comunistă, a statornicit o minciună. Și anume că greva din 1908, din New York, care se dorea celebrată, ar fi avut loc pe 8 martie, nu pe 28 februarie, cum se întîmplase. Un fals istoric. Sărbătoarea din 1909 are – cum altfel?! – un larg ecou internațional, așa încît doi ani mai tîrziu de la eveniment, ajunge la Internaționala Socialistă. Care statuează o zi a femeilor, fără să precizeze și data exactă a sărbătoririi.
În Europa este preluată de Austria, Germania, Danemarca și, surpriză, Elveția. Și sărbătorită pe 19 martie, Dumnezeu știe de ce.
Doi ani mai tîrziu, intră în scenă Rusia. Unde femeile sărbătoresc ziua femeii pe 23 februarie, stil vechi. Ca să vedeți coincidență, asta înseamnă fix 8 martie pe stil nou.
În anul 1917, tot pe 8 martie, începe revolta de la Sankt Petersburg, care avea să fie precursoarea marii revoluții din octombrie. Mai precis, femeile de la uzina Putilov intră în grevă, cerînd ieșirea Rusiei dn primul război mondial, renunțarea la raționalizarea alimentelor și abolirea dinastiei țariste. Greva a fost reprimată, dar aceste proteste vor duce la revoluția din februarie din Rusia. Efectele grevei vor duce la înlăturarea țarului de la putere, și la puciul bolșevic din octombrie, cunoscut ca Marea Revoluție din Octombrie.
În memoria evenimentelor care au precedat-o, din 1921 devine sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică. O sărbătoare bolșevică, așadar.
Cum după cel de al doilea război mondial, puterea sovietelor s-a impus în toată Europa centrală și de Est, sărbătoarea a fost și ea adoptată în această largă zonă europeană.
Dar cum a ajuns să fie sărbătorită peste tot în ceea ce numim lume civilizată o sărbătoare reprezentativă exclusiv pentru bolșevici?
Prin ONU. ONU este organizația aceea moștenitoarea Ligii Națiunilor, la care, în 1960, Hrușciov bătuse cu bocancul în pupitru. La propriu, nu în sens figurat. ONU este organizația aceea cea mai sensibilă la mișcările stîngiste de la sfîrșitul anilor 60, din lumea civilizată, mișcări care aveau să aducă comunismul pe agenda nu numai a mișcărilor de stradă de pretutindeni, ci și pe aceea a unei organizații precum ONU.
ONU, așadar, adoptă o rezoluție a Adunării Generale prin care, începînd cu anul 1977, 8 martie este declarată ziua internațională a femeii, tot ONU încurajînd statele lumii să adopte sărbătoarea ca națională.
Așadar, tot mapamondul să sărbătorească revoluția bolșevică sovietică.
ONU, tot ONU, este cea care neagă SUA dreptul de a recunoaște Ierusalimul drept capitală a statului Israel, și de a-și muta ambasada acolo. ONU este organizația care cooptează Arabia Saudită ca membru al Comisiei pentru drepturile femeii, pentru că se știe, statele arabe sînt raiul pe pămînt pentru femei. Rai, desigur, pentru că merg mai repede și mai fără vină la Domnul, din considerente ce nu țin, în nici un caz, de drepturi.
În țările est și central europene, după căderea regimurilor comuniste, se spune că a fost uitată semnificația inițială a zilei de 8 martie, rămînînd din ea numai aspectul comercial. Și socialism soft, zic eu.
Tot eu vă invit, aveți la dispoziție un an, să vă gîndiți pînă la următorul 8 martie, dacă mai sărbătorim sau nu acest succes, cu ghilimelele de rigoare, al ceea ce avea să devină cel mai brutal și mai criminal regim al tuturor timpurilor: comunismul.
Sînt Florina Neghină și sigur ne vom mai auzi.
PS: Am început colaborarea cu Ora diasporei, o emisiune radio din Canada, realizată de Adrian Ardelean și destinată românilor de pretutindeni. Săptămînal, voi avea o intervenție precum cea de mai sus. Ulterior difuzării emisiunii, vor apărea și aici, pe blog, atît înregistrarea audio, cît și textul.
