Apar cu regularitate aproape, în spațiul public, cuvinte și expresii care fac carieră. Una meteorică, ce-i drept, cufundîndu-se apoi în bezna vocabularului, dar o perioadă de timp stau pe buzele tuturor.
De mai bine de un an, și la noi, și la americani, se discută aprins, cu patimă, despre ceva ce ei, americanii, numesc deep state, iar noi statul paralel.
Se discută, dar nu se știe prea bine despre ce anume. Înțelesul, definiția statului paralel și deep state-ul, pe care, cu toate diferențele, le voi echivala de acum înainte, sînt tot atît de cuprinse de necunoscut pe cît sînt ele însele și activitățile lor.
În termeni generali, cînd lucrurile stau prost sau foarte prost și dintr-o dată, aproape miraculos, apare ceva sau cineva bun, se spune că ”statul paralel nu ne lasă”. Cînd lucrurile merg bine sau chiar foarte bine și brusc iau o întorsătură nedorită, inexplicabilă, statul paralel este de vină.
Fiecare interpretează statul paralel, așadar, după cum îi convine. Dar extrem de puțini știu cu adevărat ce este, prin urmare, despre ce vorbesc.
Format din birocrați, intelligence și grupuri de interese, s-a încercat definirea lui în mai multe rînduri și de către mai mulți politologi, începînd cu sfîrșitul celui de al Doilea Război Mondial.
Statul paralel este, în primul rînd, statul invizibil. Nu participă la alegeri, nu îl cunoaște nimeni, dar are un cuvînt greu de spus în politică. În toate aspectele politicii care îl interesează. Nu se supune, adică, regulilor democratice. Și totuși, se află la vîrful deciziilor statului vizibil, ales, uneori cele mai importante.
Statul paralel este transpartinic. Nu este interesat de cine este la putere, pentru că oricine ar fi în politică, este trecător. Pe cînd el, statul paralel, este permanent.
Și este așa pentru că, de exemplu, o firmă de construcții își va desfășura activitatea și pe timpul unei guvernări, și pe timpul celeilalte. Nu o interesează culoarea politică a guvernanților decît strict în interes propriu. Dar se înțelege și lucrează cu toți.
Statul paralel este nedemocratic pentru că nu participă și nu este ales la alegeri, de către popor. Nici măcar membrii lui, nu este nevoie să candideze sub sigla ”Statul paralel”. Statul paralel nu se află sub incidența legilor și, prin urmare, nu poate da și nici nu i se cere să dea socoteală cînd ceva merge prost.
Sînt două abordări ale problemei ”cum scăpăm de statul paralel?”. Abordarea de stînga, ”DNA să vină să îi ia!”, și abordarea de dreapta, statul minimal.
Am spus încă de la debutul mișcărilor de stradă, de anul trecut, că sînt mișcări de stînga. Motiv pentru care lumea care nu a înțeles ce spun și scriu s-a grăbit să-mi pună eticheta ”pesedistă”. Unei persoane de dreapta, da. Cum stînga nici nu poate fi bănuită măcar de prea multă activitate cerebrală, cine nu era cu ei era clar împotriva lor. Nuanțele sau/și aspectele importante îi scapă total.
Ei militau, deci, pentru o implicare și mai mare a statului, DNA fiind o instituție a statului. Folosesc timpul trecut pentru că acum se vede, prin desecretizarea protocolului DNA-SRI, cum cele două instituții ale statului, repet, erau pe cale să captureze statul.
Abordarea de dreapta, pe care o susțin permanent, prevede eliminarea statului din locurile unde nu are ce să caute. Stat minimal. Cînd statul este redus ori, mai bine zis, cu cît statul este mai redus, cu atît posibilitatea dezvoltării statului paralel este mai mică. Să ne gîndim numai la armatele de birocrați din ministere, agenții guvernamentale și alte instituții ale statului, care ar fi astfel eliminate.
Serviciile secrete, atît de numeroase și de suprapopulate, trebuie să aibă legi clare și accesibile de funcționare. Protocoale secrete pot exista cel mult pe probleme care vizează siguranța statului.
Grupurile de interese nu vor mai găsi susținerea statului pentru proiecte mai mult sau mai puțin pînă la deloc utile. Vor fi obligate, în cazul în care vor să reziste pe piață, să se supună regulilor pieței.
Statul paralel este, așadar, direct proporțional cu statul în care se desfășoară. Diminuarea statului pînă la necesitătile de bază pe care le poate asigura duce automat la dispariția treptată a statului paralel. Iar dispariția statului paralel asigură o viață democratic sănătoasă.
Varianta audio poate fi ascultată aici, de la minutul 48.
