Demonstrația de mai sus a avut loc la Praga. Zdenek Ondracek, un milițian pe stil vechi, care a reprimat demonstrații pașnice în epoca comunistă (cacofonie voluntară), este numit în funcția de șef al comisiei parlamentare de control al poliției. Lupul paznic la stînă.
„Nu regret că am lucrat pentru SNB (poliţia comunistă). Nu aş schimba nimic din viaţa mea profesională”, a afirmat înainte de vot Zdenek Ondracek, care în trecut a recunoscut că a lovit în 1989 cu un baston o tânără protestatară. „Noi am servit patria”
Și tocmai pentru că a servi patria comunistă înseamnă a pune tunuri cu apă, cîini și bastoane pe protestatarii care voiau libertate, trebuie să dispară acum din viața politică a Cehiei, nu numai din fruntea unei comisii.
Ca de obicei, peste tot în lume, numai conservatorii pun punctul pe i:
„Regimul comunist a fost criminal şi ilegitim. Tocmai acestui regim i-a servit Zdenek Ondracek”, a declarat, în cadrul unei dezbateri, deputata Miroslava Nemcova, membră a partidului de dreapta ODS.
La fel ca în Polonia, unde guvernul de dreapta dorește micșorarea pensiilor foștilor securiști:
‘La un sfert de secol de la sfârşitul regimului comunist în Polonia, funcţionarii care făceau parte din acest sistem criminal încă mai beneficiază de pensii mari, care adesea sunt mult mai consistente decât pensiile de la stat pe care le primesc persoanele care au suferit represiuni în acea perioadă.
Numai la noi Sistemul nu dispare, Sistemul se tranformă. Ceea ce se întîmplă zilele acestea în jutiție reprezintă marea cădere a unui sistem (da, tot sistem), represiv. Vorbele lui Daniel Horodniceanu, de ieri, confirmă:
Fiecare om, asa cum am spus, poate avea la un moment dat un dosar penal oriunde. Oricine in tara asta poate face un denunt impotriva oricui cu conditia ca, daca lucrurile nu sunt adevarate, sa poata sa raspunda pentru ceea ce a făcut.
Noi știam, din teorie, cel puțin, că numai cine a greșit poate avea dosar penal. Și că nu orice denunț se poate tranforma într-un dosar penal. Se pare că exact asta nu se întîmplă și asta ar trebui să preocupe cel mai mult populația cinstită a acestei țări, nu susținerea necondiționată a unei persoane care devine, pe zi ce trece și în condițiile disperării cu care unii se țin de ea, tot mai nesemnificativă.
Justiția cade atunci cînd nu mai face dreptate, ci cînd devine teritoriul de bătălie a două sau mai multe găști.
Să luăm aminte la aceste vorbe:
„La bilanţul Inspecţiei Judiciare de ieri am remarcat o concluzie, din păcate, destul de nefericită, aceeaşi ca şi anul precendent, tot la Inspecţia Judiciară, şi anume aceea că deşi numărul acţiunilor disciplinare a scăzut, a crescut numărul abaterilor săvârşite cu rea-credinţă şi gravă neglijenţă. Comportamentul nostru este cel de natură a contribui la ridicarea încrederii în actul de justiţie„ – Cristina Tarcea, președinte ÎCCJ
Criza imunoglobulinei din România nu ne face să mergem la cauzele ei, apoi la îndreptare, ci la ”Dăncilă imunoglobină”, identică cu ”Voiculescu imunoglobină”.
Dar nimeni nu a mers la cauza acestei lipse, și aceea este lipsa capacității de procesare a plasmei (materia primă necesară imunoglobulinei și altor derivate sanguine) în România și, mult mai rău, la faptul că la noi plasma se aruncă. Nu există și nu a existat voința politică necesară construcției de fabrici de fracționare a plasmei, noi aruncăm, pentru că am și interzis exportul, dar ținem coada pe sus că medicamentele din afară sînt sccumpe, medicamente făcute de ei, din materiile lor prime. Problema plasmei românești este o uriașă nesimțire de care au dat și dau dovadă toate guvernele postdecembriste ale României, ajungîndu-se astăzi la activarea mecanismului de urgență, adică, pe românește, la cerșit imunoglobulină.
Firea a fost la Chișinău. ”Vin la dumneavoastră ca o soră” i-a spus primăriței interimare a orașului, îmbrăcată la fel, cu ie, bundiță și mărțișor, ca să nu existe confuzii de natură genetică.
Cum sper că nu vă așteptați ca PSD să nu profite, ca orice partid comunist, de o asemenea oportunitate politică, mai sper și ca această îndrăgosteală bruscă să nu demoralizeze electoratul favorabil Reunirii cu Republica Moldova. Pe moldoveni sigur nu-i afectează, ei știu mai bine decît noi ce vor. Și vor UNIREA.
Iar noi, altă dată, să avem înțelepciunea să punem presiune pe partidele politice, astfel încît să nu mai cîștige ei.
