I. În anul 2016, FBI pune sub urmărire stafful de campanie al candidatului Trump, numai pe baza așa zisului raport (o făcătură, am scris aici la momentul apariției) democrat (Hillary & staff) privind coliziunea Trump-Rusia.
Mai clar. Un candidat (Hillary) face (e o făcătură, repet) un dosar despre contracandidat (Trump), și o instituție a statului american, FBI, îl pune sub supraveghere pe contracandidat, în baza acelei făcături. Adică slujește intereselor unui singur candidat.
Progresiștii (democrații) au voință. Scandalul Watergate pare mic copil acum, cînd a fost implicat FBI. Îndrăznește să crezi!
II. Un nou scandal la Muzeul Țăranului Român, nu mult diferit de el de acum cîțiva ani, s-a iscat acum cîteva zile cînd, în aceeași sală Horia Bernea a Muzeului Țăranului Român, s-a organizat, de către Cristi Puiu, aflu mai nou, proiecția filmului 120BPM, premiat în Franța și intenționat a fi trimis la Oscar din partea Franței.
Filmul se dorește a fi o contribuție la educarea noastră, a esticilor sălbatici și retrograzi, în tainele minunate, zic ei, ale homosexualității. Care ei, realizatori și organizatori deopotrivă, nu vor să țină seamă de:
Horia Bernea:
Pentru un om, pentru un creştin, a alege tema crucii este un act de mărturisire. A mărturisi înseamnă însă şi a depune mărturie; şi asta înseamnă mai mult decât un act de credinţă, capătă un sens social. Noi facem aici un gest public, simţim nevoia să afirmăm CRUCEA, într-un moment cum este cel prezent. Înseamnă să reafirmi omniprezenţa crucii, importanţa şi puterea ei în ziua de astăzi, într-o lume rătăcită, secularizată şi îndrăcită de multe ori.”
Și am simțit nevoia să mă mărturisesc prin credință, turle, prin cruce, prin prapor, prin iconostase, subiecte aproape netratate în pictură, tocmai din dorința de a manifesta în chip direct ortodoxia”.
Există un pericol în care suntem sincroni cu Occidentul: pierderea identității, uitarea rădăcinilor noastre profunde… În fața unei lumi amenințate de descompunere, forțate să renege reperele fundamentale ale existenței sale, artistul, omul de cultură în genere, trebuie să participe la sensul sacrificiului ce a mântuit lumea. El trebuie ‘să salveze’.”
Muzeul Țăranului Român, reînființat după 1989, sub directoratul său, care avea să dureze pînă la moarte, în anul 2000, s-a deschis cu o expunere permanentă, așezată sub semnul Crucii. Au urmat, cu toate greutățile financiare, deschiderea sălilor cu icoane, ca mai tîrziu, în 1996, să fie inaugurat și etajul, sub titlul ”Triumf”.
Cum a ajuns acest spațiu destinat sacrului terenul de bătaie al activiștilor LGBTundsoweiter? Cum au ales ei, din toate locurile posibile din București, tocmai acest spațiu pentru a ne ”educa” pe noi, cei curioși măcar, că deocamdată e facultativă participarea? De ce nu la un cinematograf cu vizibilitate, pe bulevard, de ce acolo, în spațiul Crucii și al icoanelor?
Cum poate un om de cultură precum Cristian Mungiu să nu respecte munca altui om de cultură, Horia Bernea?!?
La nivel de inițiativă personală, organizăm, de exemplu, (eu și alții), festivaluri de film la care vin oaspeți să vadă că nu sîntem vampiri și că de fapt avem o țară mai normală și mai prietenoasă decît pare de la distanță.
La nivel de stat, cum spuneam, organizăm un sezon cultural cu Franța și arătăm că uite, România este și altfel.
Din păcate însa, un incident ca cel de duminică seara riscă să anuleze în mare măsură efectele multor inițiative reparatorii. Știrea despre incident a fost preluată și mediatizată. Ea asociază din nou România cu termeni ca „primitivism“, „fanatism“, „intoleranță“.
”Inițiativa reparatorie” la adresa României înseamnă, chipurile:
- a băga în seamă un grup de așa ziși creștini, care numai ce este creștinismul nu știu, și a blama o țară pentru ei.
- a nu manifesta pic de respect pentru spațiile cu o anume destinație concepute, a îți bate joc de munca și moștenirea culturală a unui om, Horia Bernea.
Odiseea continuă. Unde e loc de ceva reclamă, de ce să nu fie făcută?!
Însă desigur, acea discuție nu s-a constituit într-o știre la fel de mediatizată precum incidentul de duminică. Pe care nu-l mai putem șterge, dar pe care îl putem folosi ca pe un declanșator al unei reacții a noastre care să ne poziționeze altfel, care să arate cum ne raportăm noi la acel incident. Noi ca cetățeni și noi ca autorități ale statului. Dacă aș fi Ministrul Culturii, m-aș grăbi să merg să văd filmul, ca să pot avea o reacție în cunoștință de cauză, pentru ca e cazul să am o reacție. Dacă aș fi primarul Capitalei, m-aș preocupa să aflu de ce acest film a fost difuzat în sala Muzeului Țăranului Român și de ce nu are Primăria ca program să redea orașului săli de cinema mai puțin sacre, dacă aș fi polițist, printre cei care i-au legitimat pe turbulenți, aș aplica niște sancțiuni. Pentru ca să întrerupi o proiecție de film cîntînd cîntece religioase trebuie să fie la fel în fața legii la fel de grav ca a întrerupe o slujbă în biserică cîntînd heavy metal.
Sigur, să facem tămbălăul și mai mare, că asta e principala noastră problemă acum, în loc să precizăm concret cum și cine a stabilit că filmul va fi difuzat acolo. Că sigur nu Dumnezeu l-a repartizat, ”a fost difuzat”. Pe mine tot ce mă interesează este de ce a fost ales acum ca loc al difuzării filmului MȚR, unde se știa ce scandal a fost acum cîțiva ani, și de ce nu se respectă memoria lui Horia Bernea. Atît.
Revenind la politică și darurile care se impun pentru unii, prima caracteristică a socialiștilor este nesimțirea. De la excursionistul nostru, ales în condiții dramatice pe alocuri, aflat acum în Tenerife, în concediu personal*, pînă la Vâlcov, care nu pleacă/nu este dat afară din guvern, în ciuda celor 8 ani cu executare primiți în instanță, și pînă la vicepremierul cu consilier fost bodyguard al lui Nicu Gheară (treaba lui pe bani publici!), toți sînt niște uriași nesimțiți.
Mai devreme sau mai tîrziu, nesimțirea iese la suprafață chiar de sub poghița de aparentă finețe, întîlnită la unii.
*Pe vremea președintelui Băsescu se spunea că președinte ești non-stop, nu numai în orele de program ale oricărui bugetar. Pentru că nu știi cînd poate interveni o situație care să te trezească și la 3 noaptea. Dar și președințiile se mai schimbă, se mai modelează după ocupantul scaunului, nu?!
(Foto: Cristian Nistor / Agerpres)
La MTR s-au organizat si festivaluri de film rusesc. Rusii i-au cam f@*!# pe taranii romani in al doilea razboi mondial, de ce nu s-au facut proteste? :).
Ce filme anume? Lista, te rog.
Îmi pare rău că încep așa, dar trebuie să recunosc că îmi este foarte greu să scriu acest comentariu fără să vă înjur, românește, pe dumneavoastră, autoarea articolului. Totuși:
Dacă dumneavoastră considerați că filmul 120 BPM, subiectul lui sau spectatorii se află în antiteză cu spiritul lui Horia Bernea, că lezează cumva memoria lui Horia Bernea sau simbolul crucii, înseamnă că n-ați înțeles nimic nici din creștinism, nici din filmul cu pricina.
Sunteți la același nivel cognitiv cu femeia care avea o pancartă pe care scria „România nu e Sodoma”. Nu ați citit Biblia, nu ați văzut filmul, probabil nu mergeți la Muzeul Țăranului sau ați făcut toate astea și n-ați rămas cu nimic de pe urma lor.
Nu îmi este rușine că sunt român.
Nu îmi este rușine că sunt fiu de țărani olteni.
Nu îmi este rușine că sunt homosexual.
Nu îmi este rușine că am mers la proiecția de la Cinematograful Muzeului Țăranului a filmului 120 BPM cu partenerul meu, fiu de țărani bucovineni.
Simt, însă, un sentiment de furie când citesc astfel de articole bazate pe proiecții mentale fără nicio legătură cu realitatea, care apoi se transformă concret în chin psihologic pentru cei care sunt încă prea tineri să-și dea seama că nu sunt Antihristul. Mă încearcă apoi un sentiment de milă. Îmi este milă că așa ați fost învățată să vă purtați. Îmi este milă că nu sunteți ca mama mea sau ca bunica partenerului meu.
Nu am vîrsta, din fericire pentru mine. Și din fericire, pentru că nu ați priceput nimic.
De ce la MȚR?
Ca să-și facă reclamă cele două grupări de extrema stângă, pro PSD, anti NATO și anti-occidentale, ofcors.
Aranjamentul dintre Viski și Gheorghe miroase de la o poștă.
draga Florina, gesturile voastre, ale fundamentalistilor ortodocsi si situatiile provocate de voi seamana putin cu situatia provocata de vizita altui fundamentalist, musulman de asta data fostul presedinte al Iranului Hassan Rouhani in Italia in 2016.
oficialii tuturor muzeelor vizitate de cleric au acoperit toate sculpturile si picturile infatisind nuduri ca nu cumva privirea lui religioasa si creierul lui retard sa fie lezate.
n-ati vrea tu si prietenii tai sa porniti o cruciada ? sa exterminatii ateii in tara asta , homosexualii, si pe toti cei care nu sint de acord cu actiunile voastre huliganice ? cu crucea inainte evident, si cu biblia in mina…
ce spui ? ati face asta pentru puritatea credintei desigur si a neamului romanesc care dupa cum s-a comportat in istorie numai pur nu e…
Un singur lucru îți spun: NU ai înțeles absolut nimic, bați cîmpii grav.
Dna. Neghina are dreptate. Parerea mea e ca ar trebui schimbat numele salii, Bernea era un homofob notoriu, sala ar putea fi numita in cinstea lui Ion Negoitescu. Incet, incet, Timpul va matura cu toti fundamentalistii obositi asemenea doamnei in cauza si nu va mai trebuie sa ne-ntrebam de ce un film a fost proiectat intr-o sala a unui muzeu.
Și cu Bernea ce să facem? Îl radem din cultura română?