24-26 februarie 2018. Șantajul

A fost suficient ca eurodeputata socialistă portugheză Ana Gomes să spună:

Oficialii europeni nu sunt proşti, ei obţin informaţii din multe surse din România. Socialiştii nu pot închide ochii în faţa corupţiei.

Și toată lumea bună de la București să vadă deja o alianță a socialiștilor români cu actualii guvernanți ai Poloniei, adică accederea PSD în PPE.

Cum ar putea un partid socialist, urmașul celui comunist din România, să se împace cu doctrina conservatoare europeană? Cum ai putea așeza PSD lîngă PiS-ul polonez, altfel decît dorind din răsputeri să îl compromiți pe ultimul?

Faptul că PSD pregătește, zice-se, o mutare pe plan european, de la PES la PPE, e ori șantajul practicat rece, tăios, la beregata socialiștilor europeni care mai cîrcotesc privind politica dusă de partid în țară, pentru că la Bruxelles oricum votează toate aberațiile socialiste, ori pur și simplu imaginația prea bogată a socialiștilor de la noi, care văd posibile asemenea asocieri.

Ce are PSD conservator doctrinar? Nimic, absolut nimic. Ce ar putea avea conservator un partid care moștenește ideologic partidul comunist, aflat în permanentă luptă cu conservatorismul?!

Ce au în comun PSD și conservatorii polonezi, PiS? Nimic, absolut nimic.  Faptul că jurnalistic, european, s-a pus problema schimbărilor operate în justiție de PiS înseamnă ori că nu au înțeles ei, ori că nu vor să înțeleagă ce se întîmplă în Polonia. Faptul că ei nu pricep sau nu vor să priceapă că schimbările din justiția poloneză sînt schimbările făcute de noi, românii, în timpul președinției Băsescu este pentru că ei, europenii, nu suportă guvernul conservator de la Varșovia, care i se împotrivește în aproape toate cele.

A pune semnul egal între o doctrină care iubește și ocrotește viața, conservatorismul, și una care o disprețuiește și o ucide pînă să clipească măcar, socialismul, este o crimă în sine.

Faptul că în presa românească și europeană PiS a devenit socialist, iar PSD conservator este o diversiune menită să sucească mințile și să dea apă la moară noilor socialiști, ori cei care ne spun că sîntem în post-doctrinar, în post-adevăr.

Ori în post-doctrinar și post-adevăr totul este posibil. Adevărul nu mai contează. Iar smintelile astea ideologice nu sînt românești, nici măcar pesediste.

Ah, că Dragnea vrea să profite de post-adevărul creat de europeni, e altă poveste. O poveste pe care europenii și-au făcut-o cu mîna lor. Dar omul e departe de conservatorism cît racheta spațială de pămînt. Iar faptul că vrea să șantajeze PES cu această mișcare exact asta spune: că este un socialist.

Asocierea strict conjuncturală a PSD cu conservatorismul nu face din partidul acesta altceva decît ceea ce este: moștenitorul partidului comunist. A spune că noii comuniști sînt conservatori este nu numai o blasfemie, este bătaie de joc la adresa miloanelor de victime ale comuniștilor.

Dar dacă, într-o bună zi, PSD își va asuma conservatorismul cu tot ce presupune acesta, va fi numai ca să lupte împotriva noii stîngi, cea frumoasă, curată și fără de păcat.

Iar dacă, într-o altă bună zi, conservatorii vor fi nevoiți să facă alianță cu comuniștii, acest lucru nu se va întîmpla din cauza lui Dragnea sau a PSD. Se va întîmpla din cauza post-adevărului în care se scaldă cu prea mult entuziasm Europa, și numai americanii ne vor mai putea salva. Din nou.